... De moment....

Batranelul

2011-09-02T23:15:00.006+03:00

Il intalnesc des in drumul meu de la job spre casa. E micut la stat, subtirel, merge cu bastonul, greu, impleticindu-si picioarele, carand dupa el o sacosa. Are insa o inversunare in mersul acela, obosita, franta, dar vie. Urca cu greu in tramvai, calculandu-si efortul, isi gaseste un loc mai aerisit si respira sacadat, sprijinindu-se in baston. N-are nici o urma de intentie sa-i ceara cuiva locul, nici lumea nu se sinchiseste.
Azi l-am vazut chiar langa job, iesisem cu fetele fumatoare sa schimbam 2 vorbe. A trecut cu acelasi mers frant si inversunat si s-a asezat chiar langa noi, sa-si traga sufletul. Aproape ca ii simteam respiratia. "Pe mine ma rupe imaginea lui, am zis. Poate vrea un pahar cu apa".
"Vreti sa va aduc un pahar cu apa?" Cuvintele mele au sunat asa, in gol.
A intors capul, greoi, nestiind daca chiar vorbesc cu el. Avea ochii albastri, privind in neant si mi-a raspuns cu o dictie perfecta, usor obosita:"Nu, nu mi-e sete"
Si brusc mi s-a facut rusine. Batranelul meu nu avea nevoie de apa mea, nu-l interesa mila mea, el era in lumea lui, poate imparat, poate cersetor, dar era demn.

Ochiul cere lumina

2011-08-26T22:02:00.001+03:00

Limo

2011-08-14T16:18:00.004+03:00

Summertime, Woodstocktime, Janistime

2011-06-05T21:58:00.002+03:00

Dubla identitate - Planeta Moldova

2011-03-03T21:29:00.000+02:00

Black Swan

2011-01-25T23:15:00.001+02:00

Tara din povesti - Hara

2011-01-16T20:55:00.001+02:00

A fost odata, a fost in noi si nu mai este,
A fost demult, tu erai tara de poveste,
Erai inchisa intr-un colt de Rai, aveai …
Aveai paduri, aveai si ape si eroi, aveai …
Aveai lumina, libertate, n-aveam bani
Aveam prieteni aproape … prieteni aveam (aveam prieteni, aveam)
Si am visat si am pus taxe pe vise,
Si ne-am inchis in noi cu portile deschise,
Avem durere, n-avem timp sa zambim,
Avem o viata, n-avem timp s-o traim,
Avem de toate si pe toate le vrem,
Avem de toate … nimic nu avem (nimic nu avem)

I’m a villain, I’m a ranger
I’m the perfect lonely stranger
I will give you all the way
Should I live or should I stay
Unde esti? unde esti … tara din povesti?

De ce sa-mi fie rau ca sa imi fie bine?
De ce nu sunt ca altii, de ce fug de mine?
De ce mi-e frica si m-ascund in trecut, de ce?
De ce nu mai avem, de ce am pierdut, de ce?
De ce imi spun altii ce-nseamna roman?
De ce sa plec ? de ce sa raman?

De ce sa-mi fie rau ca sa imi fie bine?
De ce nu sunt ca altii, de ce fug de mine?
De ce mi-e frica si m-ascund in trecut, de ce?
De ce nu mai avem, de ce am pierdut, de ce?
De ce imi spun altii ce-nseamna roman?
De ce sa plec ? de ce sa raman?

Zuto pile

2010-12-08T23:45:00.000+02:00

Stillborn

2010-11-21T21:51:00.005+02:00

O noapte spumos alba urmata de o zi cu sapte scari

2010-11-14T22:05:00.009+02:00

Dimineata si-a anuntat sosirea zgomotos cu alarma de la telefon, ca orice dimineata care se respecta, dar nu-ti respecta tie somnul si nici noaptea mult prea scurta care a trecut. E 7.30, duminica, asa ca printre vise aleg butonul corect - amana cu 30 de minute.
Peste 30 de minute capul mi-e aproape la fel de greu si lenes, da niste rotite care incep sa se invarta, imi aduc aminte ca azi avem treaba - mergem la o scurta escapada la munte. Ceai, inca un ceai, aspirina ioc, dus, sandvisuri-friganele. Rucsacul verde e bucuros ca l-am bagat in seama dupa multa vreme si priveste curios cum ii dau/iau niste lucruri, le primeste umflandu-se generos, apoi se chirceste cand le scot, de parca vrea sa ma intrebe: Unde mergem azi, cucoana, de esti asa nehotarata?
E deja ora stabilita pentru plecare si amicii mei nu dau nici un semn. Hm, sa-mi beau cafeaua sau ma bag inapoi in pat? Daca s-au razgandit? Rucsacul care asista la indoielile mele nici nu vrea sa auda de pat si imi spune hotarat: "Bea cafeaua si suna!"
Ok. Plecam cu o ora intarziere. Lumea adormita, sau mai bine zis nedormita, usor mahmura si ursuza, probabil de la prea multa spuma din paharele de aseara. Doi amici mai vechi si un new entry pentru mine, amic cu ei, care vorbeste mai incontinuu, fara sa astepte neaparat vreun feedback. E haios si ma pufneste rasul la fiecare replica aruncata ca un balon de sapun.
La un moment dat propune sa schimbam un pic programul stabilit initial si sa mergem si la canionul Sapte scari. Nici unul din ceilalti noi nu mai fusese, asa ca acceptam. "Ar fi doar vreo 40 de minute in plus".
Zi frumoasa, splendid peisaj de munte, soare puternic, coafura rezista. Plamanii de fumator insa rezista cu greu. Picioarele sunt si mai naravase, zic ca nu mai pot si le e dor de cele 8 ore zilnice petrecute pe scaunul de birou. In tot conflictul asta trupesc, ochii au cel mai mult de castigat.
Sapte scari e un canion mic, dar spectaculos. Canionul se trece urcand niste scari, unele dubios de nesigure. Cea mai lunga, de peste 30 de metri, e absolut verticala si se balangane, aducandu-ti aminte de pericolul mentionat pe afisul de la intrarea in canion. Apa care cade zgomotos din cascada face senzatia si mai intensa. Recunosc, am avut un moment in care m-am gandit: "Eu nu urc acolo pe bucatile astea de sarme". Si inca un moment pe la jumatatea ultimei scari, care incepuse sa se legene precum codrul din poezia lui Eminescu, da mult mai prozaic. "Oare sa ma uit in jos?", m-am gandit. "Nuuuuuu, sa nu indraznesti, ca nu-i frumos sa-ti lasi maruntaiele imprastiate acolo, cine vine sa curete?".
Huuuu, am ajuns sus, cred ca prin scara aia trecea si curent electric, asa imi explic tremuriciul din corp. Dar partea cea mai grea s-a terminat. Urmeaza coborarea, trebuie sa fie mai usor. Daaa, mult mai usor, intr-adevar. Doar ca acum cedeaza arcurile din genunchi, scartaie de parca n-au fost unse de ani de zile si pare ca au mult prea multe terminatii nervoase.
Deci, per total, dupa 3 ore de traseu (destul pentru o incepatoare ca mine), ma declar multumita.
M-am ales cu o experienta frumoasa, cu o oboseala care-mi spune ca voi dormi ca un prunc asta seara si cu un gratios mers de gazela schioapa - nu mai pot sa indoi genunchiul stang. Nu-i bai, trece.

Azi, o zi plina: mi-am pierdut identitatea, dar am gasit Calauza

2010-10-23T22:24:00.005+03:00

Ziua de azi nu anunta nimic bun, dar nici rau peste masura. M-am trezit greu, trebuia sa ma duc la serviciu. Si au inceput ghinioanele, lant. Bineinteles, intarziam, tramvaiul a venit foarte greu si nu cel care trebuia. La Obor am coborat ca sa-l astept pe cel bun, in statie am simtit ca ma imbranceste agresiv cineva, eram deja nervoasa, m-am uitat cine e. Nu i-am vazut decat spatele, era o femeie cu aspect neingrijit, probabil homeless. Mi-am retinut cu greu injuraturile, am observat ca aveam geanta deschisa. Cand am ajuns la serviciu, am vazut ca-mi lipsea portofelul. Am facut imediat legatura intre femeia homeless, dar am refuzat sa cred. Am zis ca poate l-am scos si l-am uitat acasa. Am rezistat cele cateva ore stoic la birou, am rezolvat lucruri nerezolvate de hat vreme, chiar am reusit sa fac ordine in hartiile neatinse de luni de zile, moment in care m-am gandit ca daca Dumnezeu nu e prea ocupat cu lucruri importante, va nota acest lucru ca o bila alba in dosarul de haotica pe care-l am pe rafturile lui dumnezeiesti. Insa peste cateva ore am ajuns acasa si mi-am dat seama ca portofelul chiar imi fusese furat, nu stiu cand si de cine, poate chiar de femeia aceea sau poate nu. Si mi-am dat seama de gravitatea situatiei. Aveam destul de multi bani acolo si, mai ales, acte. Dupa o crizuta de plans, am mers la politie, unde am aflat ca actul-dovada de pierdere/furt buletin se va elibera doar in 30 de zile, dupa care voi putea avea un nou act de identitate. Care identitate?, - ma intrebam in timp ce eram furioasa pe mine, pe toata hotimea si mizeria din orasul asta infect, din lumea asta, din care fac parte.
Dupa care am zis, asta e. Am scotocit prin toate buzunarele si am mai gasit ceva banuti, care-mi erau de ajuns sa merg la film. Stiam ca sunt zilele filmului rus de cateva zile si vroiam neaparat sa vad Calauza lui Tarkovsky. Aici lucrurile au inceput sa se transforme, din belele marunte in altceva.
Calauza e un film greu, uneori neinteles. Da, nu am inteles tot, dar m-a atins, emotionat, ravasit in sensul acela. Calauza este un film despre cautare si credinta, despre fiecare din noi, despre cautarea eu-lui si cautarea fericirii, pe care nu avem indrazneala s-o cautam, dar deseori nici macar s-o definim, s-o conturam in ceva clar, fie cuvinte, fie dorinte, fie rostul nostru pe lumea asta. Calauza este un film despre lucrurile acelea pe care le cauti intr-o viata de om si care iti scapa printre lucrurile marunte de zi cu zi. Calauza nu serveste reteta fericirii garantate, nu are certitudini. Dar cauta, incearca sa creada, se indoieste si, totusi, merge mai departe. Stalker. Un film despre drum si cale.

P.S.: Mi-a trecut acum prin minte: Cam ce calauzeste hotul de azi? Cred ca ar fi o experienta sa pornesc la un drum lung, care sa presupuna cautare, cu cineva care mi-a facut un rau, cat de mic.

2010-10-15T23:52:00.000+03:00

is it fair - urma

2010-10-05T23:43:00.000+03:00

is it fair
to be caught in the middle
is it fair
to be shaped by your needs,
is it fair
to be told but not be listened
when it hurts

is it fair
to quit life for a living
is it fair
to be safe but not close
is it fair
to deny when you can't reach
the outside world

for the friend you haven't met
for the smile that never ends
for the one who'll never let you down
it is fair

is it fair
to become a survivor
to forget how to listen your heart
is it fair
to stay out of your trouble
can't forget

for the friend you haven't met
for the smile that never ends
for the one who'll never let you down
it is fair

is it fair to pretend that you live
without fearing your guilt or your needs
can you give the best in all, for free ?

is it faïr?

in the death car

2010-09-26T22:47:00.000+03:00

in the death car

Marti dupa Craciun

2010-09-23T22:20:00.005+03:00

E o poveste banala: un barbat casatorit, copil, sotie, slujba, toate bune, asezate, aparent.
Aventura, amanta tanara. Emotie.
Povestea se rostogoleste firesc, trairile celor trei te ating fiecare. Povestea-i banala, dar trairile sunt foarte personale.
Nu e ratiune si simtire, desi fiecare personaj are ratiunea lui, dar simtirea fiecaruia e mai presus. E un film despre simtire si simtire si simtire. In toata paleta. Fara sa te faca sa judeci, fara sa fie educativ. Te lasi purtat de simtirea fiecaruia. De fapt, e o singura simtire. Si te atinge prin sinceritatea si nudul ei, nemachiat, nespoit nicicum, in 3 si 1000 de chipuri.

Scurta vacanta din vara tocmai trecuta - Balcic

2010-09-05T21:30:00.012+03:00

Update 16 septembrie: Am aflat azi ceva interesant despre un loc din Balcic. Cat am stat acolo, ne-a atras din prima clipa o terasa pitoreasca, unde se servea cel mai bun peste si de-ale marii; iar cu personalul ei ne-am imprietenit foarte firesc din prima. (Unul din chelnerii care ne-a servit bere si "scoici" (midii) ni se parea foarte-foarte cunoscut, da nu stiam de unde sa-l luam, a ramas un mister, desi si el m-a intrebat a doua zi daca am fost anul trecut la Balcic. Nu, fusesem acum 3 ani. Foarte haios nenea ne-a apostrofat glumet-parinteste intr-o seara ca nu ne mai aduce bere ca radem prea zgomotos :))
Azi am aflat de la o amica, care a googalit intens la recomandarile noastre terasa/restaurantul/hotelul cu pricina, ca a apartinut pe vremuri, ca multe altele din Balcic, unui roman, Ion Pillat. E vorba de
http://wikimapia.org/9656107/ro/Vila-Ion-Pillat
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat

like a rolling stone

2010-07-15T23:57:00.001+03:00

Once upon a time you dressed so fine
Threw the bums a dime in your prime,
Didn't you?
Yeah, people'd call, say "Beware doll, you're
bound to fall"
You thought they were just kiddin' you
You used to laugh about
Everybody that was hangin' out
And now you don't walk so proud
Now you don't talk so loud
About having to be scrounging
Your next meal

How does it feel
How does it feel
To be on your own
With no direction home
A complete unknown
Just like a rolling stone?

You went to the finest schools all right,
Miss Lonely
But you know you only used to get -
Juiced in it
Nobody taught you how to
Live out on the street
But now you are gonna have to get -
Used to it
You said you'd never compromise
With the mystery tramp, but now you realize
That he's not selling any alibis
As you stare into the vacuum of his eyes
And say: "Do you want to make a deal?"

How does it feel
How does it feel
To be on your own
With no direction home
Like a complete unknown
Just like a rolling stone?

How does it feel
How does it feel
To be on your own
With no direction home
A complete unknown
Just like a rolling stone?

Yeah, the princess on the steeple
All the pretty people
Drinkin', thinkin' that they
Got it made
Exchanging all kinds of precious gifts
But you'd better take that diamond ring,
You'd better pawn it babe
You used to be so amused
At Napoleon in rags and the language that he used
Now go to him now, he calls you, you can't refuse
When you got nothing, you got nothing to lose
You're invisible now, you got no secrets to conceal

How does it feel
How does it feel
To be on your own
With no direction home
A complete unknown
Just like a rolling stone?

Oscar si Tanti Roz

2010-06-30T00:15:00.001+03:00

Despre aceasta piesa Teatrul Bulandra zice asa:
Oscar si Tanti Roz nu e doar povestea unui copil nedreptatit de soarta, care sta de vorba cu Dumnezeu; e povestea noastra, a tuturor. Exista in textul lui Eric Emmanuel Schmitt un mesaj tulburator: oricare dintre noi poate fi Oscar, dar cu un dram de noroc in plus. Mai multe zile daruite inseamna sa incerci sa te bucuri de viata, indiferent de cum ti-e harazita - in chip de premiu ori de pedeapsa - fara a uita totusi sa raspandesti binele in jurul tau.
Eu nu pot sa zic mai mult, doar va invit sa-i vedeti din nou pe Oana Pelea, Marius Manole, Antoaneta Cojocaru si Cristina Cassian, tulburator si senin, in acest spectacol.
(Si am o tara de regret ca pentru aplauze nu s-a inventat inca un sinonim mai discret sensibil si miscator)
http://www.bulandra.ro/ro/spectacole/oscar.php

Mutare

2010-05-12T22:53:00.003+03:00

Zilele acestea imi voi face bagajele, minimalist, voi lua cateva articolase de aici, si ma voi muta pe wordpress. Am deja peretii si tavanul, mai trebuie o zugraveala si cateva elemente de decor. Faianta si gresie nu pun, nici gratii la geamuri.

Arca contemporana a lui Noe

2010-05-10T23:01:00.003+03:00

In spiritul zilelor de azi, poftiti un banc de pe net. O sa-l invat pe de rost. E prea tare. Daca va vine sa radeti, bine, daca nu, nu. Eu ma apuc sa construiesc fara autorizatie, ceva, orice:

In anul 2010, vine DUMNEZEU la Noe, care traia linistit in … si-i zice:

- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!

Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
- Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???

- Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ….. Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si nu am respectat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si de asemenea, au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului..
Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarce nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de proprii copiii la constructie deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci, Doamne, iarta-ma, dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis!!!…
Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu din nou stralucitor pe cer.
- Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?!…
- Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…

... Si io, dupa ce m-o apucat rasu-plansu la bancu' asta, si-am facut urat, cum fac copiii mici de se tavalesc pe jos si nu mai stiu parintii cum sa-i impace, iaca m-am trezit asa vertical si usor imperativ spunandu-i lui Doamne-Doamne "Io vreau potop!" Si El, bun cum e, o zambit si o zis "Bine, copila mea!"
"Yes!", am zis eu, El s-o strambat si s-o uitat in dictionarul adus de Sf. Petru. "Bine, fie".
Si a dat o ploaaaaieeeee :)

No subject

2010-04-25T23:04:00.002+03:00

Aici, ceea ce s-a numit impropriu "blog", se incheie.
Cu bine.

My Friends Are Getting Married. I'm Just Getting Drunk.

2010-04-25T20:32:00.003+03:00

Nu-mi plac nuntile, de obicei. Le-am evitat mereu. Acum tocmai m-am intors de la una.
Reusita. Dar totusi foarte obositor evenimentul.
Ramas in minte furatul miresei cu Iris in El Comandante si repertoriul baietilor burlaci convinsi de la 5 dimineata, dupa ce lautarii si toti nuntasii plecasera, in afara de noi.
Un interminabil Hit the road Jack, o Pustoaica obsesiva care era prezenta doar cateva randuri ca sa revina iar si iar peste alte cateva zvacuri si, bineinteles, Iris/Cine ma striga in noapte, in interpretarea deja binecunoscuta printre noi.

E si taximetristi de treaba, mancat-as!

2010-04-22T22:22:00.004+03:00

S-a intamplat, de cand m-am mutat in cartierul/tara de foarte departe, alias Titan, sa ma intersectez foarte des cu specia numita "taximetrist" . Am avut noroc sa intalnesc taximetristi foarte ok de multe ori. Unii stiau drumul inainte sa intru in masina. Eu personal prefer genul tacut, chiar spre morocanos, dar care te duc acasa direct, pe drumul cel mai scurt, fara sa-ti consume neuronii cu discutii inutile si banii pe stradute ocolitoare. Mi-au ramas intipariti cu un sentiment deosebit de placut, totusi, si cei cu care discutia a curs, buna la gust, in directia oalei cu ciorba a nevestii, sau cei, care se aflau in transa ascultand anumite muzici, in timp ce goneau nebuni spre strada Doamna Ghica in loc de Ghica Tei , cersindu-ti daruit doar un feedback scurt la melodia pe care tocmai au scos niste onomatopee spontane.
In ultima vreme, insa, numai experiente de voma am avut cu taxiurile, de la acriturile dispecerat care-ti inchid telefonul inainte de a le spune adresa, pana la profesionistii care inconjoara un parc de trei ori pana sa ajunga la destinatie, sau stiu numai drumuri Bucuresti sector 3 via Ploiesti sector 2. Si textele de rigoare.
Surprize- surprize totusi.
Un taximetrist manelist, cu Adi Minune zbierand pe modul silentios, sa nu deranjeze, cerandu-si scuze ca a intarziat (1 minut!), comportandu-se impecabil.
Sau un altul, tigan la infatisare si gesturi, manelist convins si suferind discret de "Oh, viata mea", care a reusit sa poarte o discutie neagasanta vreme de un sfert de ora, vreme in care m-a adus pe linie dreapta de la punctul A la B.
Deci, sa nu mai generalizam, ca va sparg, sa moara dusmanii mei!

terminus

2010-04-18T23:00:00.003+03:00

Lazy night, you're here again
I've got nothing to say
Your shadow's kind to me and my trouble's fading away

No signs to point directions home
But I got to go now
Back
To my love

Bartender forgive me son
Can you show me the door?
It seems I need a map
Cannot find the exit alone

No signs to point directions out
But I got to go now
Back
To my love

One drink's all I need
I got to go
I'm not from this world

One more for the road
I need to know
Where's the end of this world

Lady, please excuse me now
Can I play in your game?
I lost my self esteem
In a bar where the drinks have no name

The sun is coming up
And I need to be on my way
Back
To my love

One drink's all I need
I got to go
I'm not from this world

One more for the road
I need to know
Where's the end of thïs world

Am jucarie noua!

2010-04-16T22:31:00.002+03:00

Palatul Stirbey

2010-04-15T20:56:00.003+03:00

Acum aproape un an, cand pregateam un program turistic pentru un grup mai cu mot decat grupurile obisnuite de turisti straini, am ramas un pic dezarmata cand mi s-a solicitat sa adaug inca o zi prin Bucuresti sau imprejurimi. Ma gandeam ce as putea adauga intr-un Bucuresti de noiembrie, mohorat si noroios, dupa ce vizitele obisnuite fusesera consumate (am scris la vremea respectiva un post pe tema asta). Am optat dupa multe indoieli pentru o vizita la Mogosoaia, dar mai ramanea timp berechet si nu-mi suradea nici unul din locurile pe care le stiam. Am apelat atunci la ajutorul Sfantului Google ca sa-mi sclipeasca ochisorii cand am auzit de Palatul Stirbey. Am luat legatura cu ei, am fost placut surprinsa de comunicarea care s-a legat, fara fite, de felul lor profesionist in care au raspuns solicitarii mele.
Si iata-ne in sfarsit ajunsi acolo. O zi insorita de noiembrie, incalzirea globala a tinut cu noi, nici vorba de ploiae sau de noroi. Asa cum nu stiam drumul, nici eu, nici ghida, iar soferul din dotare era bine intentionat, dar cam natang (doamne iarta-ma), am apelat tot la indicatiile celor de la palat. Din fericire, nu ai cum sa ratezi, din Mogosoaia daca tii drumul drept spre Buftea, sunt presarate indicatoare cam la fiecare 500 m.
Ajungem pe domeniu, un parc superb in toate culorile toamnei, ponei zburdand, lebede plutind pe lac. Pluteste ceva aristocartic si romantic in aer.
La intrarea in palat, acum hotel si restaurant, ne intampina un chelner. Aici vom lua si masa de pranz. Daca atunci cand zic chelner va vine in minte specia aia nesuferita, aroganta si acra, ati gresit. Chelnerul nostru are tinuta de lord, o amabilitate deloc siropoasa sau agasanta, si culmea! se exprima cu o eleganta de parca ar fi fost profesor de romana si bune maniere acu un secol, iar acum face meseria de chelner din pasiune. Pasim impreuna in alta epoca, ne povesteste istoria palatului si povestioare picante. Fosta vila de vara a domnului Barbu Stirbey, casa de protocol pe timpul lui Ceausescu, acum un loc rafinat si placut, Palatul Alb.
O foame mai putin rafinata ne da ghes, asa ca luam loc in salonul elegant primitor cu semineu.
La masa, bucate alese: bors de clapon, curcan cu pere coapte si niste delicioase mere coapte cu stafide, smochine, nuci si scortisoara.
Gustul bun ne-a ramas dupa vizita asta, pe retina si papilele gustative.
Un loc pe care-l recomand, daca aveti chef de-o plimbare nu departe de Bucale.

(din motive tehnice nu am cum sa postez si imagini acum, dar le gasiti, impreuna cu alte informatii, aici http://www.domeniulstirbey.ro/)

Juramantul lui Hippocrate la cantina

2010-04-14T23:06:00.006+03:00

Stau la coada azi la ora pranzului la o... nu stiu cum sa-i zic ca e ceva intre cantina si fast food. De vreo 5 persoane coada, se misca foarte greu, poate asa percep eu din cauza foamei. In fata mea, o tipa tinerica care vorbeste la telefon. Imi dau seama ca e doctorita ginecoloaga dupa primele fraze pe care le aud: " Va doare burta? Unde anume va doare? Cum va doare? Aveti sangerari? Ce simptome mai aveti? Va e greata? Ati vomat? In cate saptamani sunteti?" Nu e greu de priceput ca vorbeste cu o pacienta gravida care are probleme. Foamea imi dispare brusc, apreciez devotamentul doctoritei pentru meseria ei, rar intalnit azi. Conversatia continua, nestingherita de grimasele celor din jur, cu alte detalii ... foarte medicale. Doctorita ajunge la casa, isi plateste cele 2 salate de pui, continuandu-si senina consultatia telefonica. "Si doua Tiramisu, va rog". Pleaca, continuand sa vorbeasca la telefon. E randul meu. Nu mai stiu ce vroiam sa cer, o ciorba sau un test de sarcina? Comand, platesc si plec, imaginandu-mi cum peste cateva luni voi asista, poate, tot aici, la o nastere telefonica: " Asa, respirati, acum impingeti. Ramaneti calma, doamna, o portie de ficatei cu cartofi prajiti, va rog. Impingeti, v-am spus! si nu uitati sa respirati! E foarte important! Da, cu sos... Aaaa, s-a nascut, aveti o fetita? Si o cola zero, va rog, multumesc! Felicitari, sa va traiasca, cat ma costa? Ati pus si sosul, da?"
Pofta buna! A fost fara complicatii, stiam eu. Putea fi mult mai grav. Doamne ajuta!

Ea este iubita mea care ma tine in viata

2010-03-11T00:12:00.002+02:00

Cea mai frumoasa imagine si cuvintele care-o insotesc, bucuria zilei de azi, aici:
http://poemix.blogspot.com/2010/03/ea-este-iubita-mea.html
(nu i-am cerut permisiunea lui Iulian Tanase sa pun linkul, dar sper ca nu se supara)

pasa proasta

2010-02-02T00:07:00.003+02:00

pierdut inspiratie si chef.
nu ofer nimic gasitorului. poate sa le pastreze, sa le arunce la gunoi sau sa mi le dea inapoi gratis si dezinteresat :).
multumesc pentru intelegere.

Inserare

2010-01-10T13:50:00.006+02:00

Primele poze. Valea Oltului in miscare

2010-01-10T13:42:00.005+02:00

Tapinarii - Sfarsit si inceput de lume

2010-01-08T23:46:00.003+02:00

Da si Nu

2010-01-01T17:37:00.009+02:00

Cand eram mica obisnuiam ca din cand in cand sa-mi fac planuri despre ce as vrea sa fac, sa-mi propun lucruri, sa ma provoc, sa-mi aranjez cumva da-urile si nu-urile. Chit ca reuseam sau nu, lucrul asta ma aducea mai aproape de ceea ce vroiam sa fiu. Am citit azi pe un blog o lista de Da si Nu, facuta de o "blogarita" la-nceput de an. Mi-a placut lista ei si asa cum ma aflu intr-un soi de harababura personala, emotionala, profesionala, mi-ar fi utila o mica terapie de acest gen. Cel ce mi-a aplicat eticheta de "haotica" nu cred ca avea dreptate in context, dar altfel, da. Recunosc.

Deci:
DA
Vreau sa ...
- citesc mai mult (si nu doar bloguri)
- desenez, pictez, decorez
- ma prind in sfarsit cum faci fotografiile sa arate exact cum e-n mintea ta
- scriu (mai mult pentru mine, mai putin pentru blog), fac traduceri
- gasesc un job nou part-time/incep sa fac ceva pe cont propriu
- ascult muzica noua, merg la mai multe concerte
- fac mai multa miscare, sport, si in aer liber
- dau jos 5 kile, musai
- fac o gradina in miniatura in casa
- economisesc pentru calatorii din banii aruncati aiurea pe mancare la birou
- renunt la fumat
- am mai multa rabdare cu mine si cu ceilalti
- cunosc oameni noi, pastrez legatura cu cei vechi
- fiu mai disponibila pentru cei pentru care pot face ceva
- fiu mai indrazneata
- merg in vama si intalnesc niste oameni. dragi.
- cred ca se poate. n-a fost lucru in care am crezut cu adevarat sa nu se intample

NU
Nu mai vreau
- sa pierd timpul
- sa-mi fie lene
- sa cad in depresii sterpe in loc sa fac ceva constructiv. Depresia mi se pare creativa prin excelenta, de ce sa nu nasti ceva din ea?
- sa ascult acelasi playlist luni de zile
- sa repet aceleasi greseli
- sa fac compromisuri emotionale (si nu doar) fara sens si finalitate
- sa ma enervez din fleacuri
- sa ma exprim cu inutila transparenta, aiurea, in anturaje dubioase
- sa judec inainte de a sti, sa judec in general
- sa accept lipsa de bun simt si de respect
- sa fiu uracioasa
- sa-mi fie frica sa iau atitudine
- sa ma cenzurez cand nu e cazul

Fie intr-un ceas bun. Asta e cu da.

Am fost la Woodstock

2009-12-28T22:33:00.007+02:00

Jimi, Jim, Janis, Bob, Joe prezenti pe pereti, in boxe si in aer.
Woodstock e ultima gaselnita inspirata in materie de carciumi, undeva pe strada Traian, aproape de Foisorul de Foc. Rockin’ Love and Peace. Atmosfera absolut nerestrictiva, cum bine ii sade unei carciumi cu numele asta, design flower-power, barmanul aduce bine cu Kurt Cobain, iar varianta lui feminina se imbraca leit Janis. (Nu i-am auzit cantand, ce-i drept, pe nici unul). O sala cu mese si scaune mici, urmatoarele doua cu mese si mai mici si fara scaune, stai direct pe podea, pe niste perne. Lume destul de putina de obicei, cateva tricouri negre, mai o pleata, mai o barba. Dar te lasa sa intri si daca anul asta n-ai investit in pantaloni de piele si ciocate. Muzica face totul.
Fac Revelionul la Woodstock, negresit!

"I walk down the street..."

2009-12-26T20:06:00.004+02:00

I walk down the street.
There is a hole.
I don't see it.
I fall in.
It isn't my fault.
It takes a very long time to get out.

I walk down the same street.
There is still a deep hole.
I pretend not to see it.
I fall in.
I pretend it's still not my fault.
It takes a long time to get out.

I walk down the same street.
There is still the same deep hole.
I see it.
I fall in anyway.
It's a habit.
I get out quicker this time.

I walk down the same street.
There is a deep hole.
I see it.
I walk around it.
I don't fall in.

I walk down a different street

... si pe noua strada voi gasi cu siguranta aceeasi groapa, sau, din inertie, ma voi impiedica si voi cadea pe loc drept.

Da macar vad locuri noi.

Am scapat, m-am mutat! Frigul, mutatul si Internetul

2009-12-21T21:16:00.009+02:00

Bine, e frig de mori aici, imi intepenesc destele pe tastatura, da cel putin nu mai bate nimeni in perete si nu mai urla la balcon.
E cumva asa, ca la tara, casute in jur, lume foarte pestrita, aglomeratie si vanzoleala dinainte de Craciun, un soi de haos, care, nu stiu de ce, pentru moment imi place.
Vecini? O familie cu un copilas simpatic visavis si langa, 2 pustoaice periculoase, spre incantarea baietilor. Si tot spre deliciul lor, multe carciumi si non-stopuri in jur.
Una peste alta, ma declar multumita. Momentan :) Sa vedem ce facem cu frigul.
Si tot din seria mutat: Cum am reusit sa-mi trag Internet.
Fosta proprietara, sora lu Paranoia cumva, avusese chiriasi aici. Cica avea net de la RDS. Buuun, mergi la RDS sa afli setarile. Stat la coada o ora. "N-aveti Internet" Eu, "Ba am". "Se poate, da nu de la noi". Sunat cucoana: " Doamna, spuneti-mi de unde era Internetul, ca nu era de la RDS, sau mai bine dati-mi numarul fostilor locatari sa aflu setarile". Ea, "Noooo, sun io". Bine. Raspuns pese vreo ora: "Nu e de la RDS, ca aia-s varza, mi-a spus mie cineva ..... blablabla, e de la o alta firma".
"Bine, cum se cheama si unde e sediul?"
"Pai, sa va spun, e chiar langa bloc, cum iesiti imediat".
"Nu stiti cum se cheama?"
"Nu. Intrebati p-acolo ca e chiar cum iesiti din bloc".
"Pe stanga, pe dreapta, aveti o adresa?"
Se inflameaza:"Nu ma mai bateti la cap atata, e chiar cum iesiti din bloc, intrebati p-acolo".
Ies din bloc la plimbare sa caut furnizori de Internet. Cam spumeg, nici frigul nu mai conteaza. Gasesc cateva firme, care-o fi? O sun din nou, incep sa-mi pierd rabdarea.
Ea: "Stati asa, ca am aflat. Aveti pe ce sa scrieti? E un nume d-asta strain si va "literez" ca eu nu stiu engleza: I-L-I-N-K. Cu K de la kilogram, daaaaa?! Ati notat?".
"Da, doamna draga, cum sa nu, am notat, K de la kilobit."
"Haaa? Nu sunt sigura ca ati inteles bine."
"Va multumesc, imi puteti spune si numele celui care a facut contractul?"
"Eee, asta-i buna, nu va mai spun nimic, deja v-am spus prea mult, poate vreti sa ma fac si mecanic (!) de Internet". Zbang, inchis telefon.
Bine, ajung la firma cu pricina, le spun oful, astia rad si incep sa caute dupa adresa. Nu gasesc. O sun iar pe cucoana si ma rastesc la ea ca la un interogatoriu SS: "Numele, vreau numele!!!". Sunt zbir, as fi in stare sa-i aplic si o tortura. Se sperie sau se indura si zice.
Pfuuu, nu era mai simplu sa zici tot de la inceput?
Si iaca acu datorita doamnei binevoitoare, postez, plictisitor, neinspirat, da postez

Mi-au gasit buletinul

2009-12-11T22:18:00.003+02:00

Zilele trecute in zapaceala care sunt am reusit-o si p-asta: mi-am pierdut buletinul. Ma gandeam maine sa intorc casa pe dos in cautarea lui, dar n-a fost nevoie. Omul care l-a gasit a lasat bilet la adresa care figura acolo, buletinul l-a lasat in cutia postala. L-am sunat sa-i multumesc, a zis ca nu vrea nici o recompensa, doar sa fiu mai atenta :). Multumesc. Omenia incepe sa ne surprinda

Update la vecina nebuna

2009-11-17T20:56:00.005+02:00

Am aflat azi ca mi s-a imbogatit dosarul cu inca patru reclamatii. Toate facute in timpul cat am lipsit.
Ce am mai aflat si mi se pare chiar interesant:
- am un aparat pe care il plasez pe calorifer si care ciocaneste ritmic, doar seara si noaptea, intentionat, bineinteles;
- prietenul meu sta cu mine, ma ia in fiecare dimineata cu masina si in fiecare seara facem chef (as vrea eu);
- chiar si cand nu sunt acasa, cineva misca in garsoniera mea: " il simt cum misca" (asta ma sperie, am fantome in casa).
- il "vrajesc" pe administrator (nici nu stiam ce potential am).
Ce ma enerveaza pe mine in toata povestea asta, e ca nu e doar nebuna, ci si al naibii de perversa, si-a mai aliat o babatie de la etajul superior, care aude si ea ciocanituri (cu asta m-am inteles pana la urma) si inca o cucoana cu fata de buldog pe care daca o saluti, maraie injuraturi indiferent de ora. Si fabuleaza, nene, toate impreuna.
Si astia din administratie, care mustacesc cand ii asculta povestile, da tot imi baga reclamatiile alea sub nas.
Tratati-va, fratilor, sau ... (asa imi vine sa bag un "muriti!")

2009-11-13T23:48:00.002+02:00

Pentru tatal lui Marian. Odihneasca-se in pace.

Aberatii pe intuneric

2009-11-13T00:42:00.005+02:00

Ieri seara, dupa ce mai multe zile bune am fost 24/24 la dispozitia altora si m-am lasat balta, mi-a venit sa ma intorc spre mine. M-a trezit un telefon neasteptat de acasa. Am vrut sa fug din camera de hotel. N-am avut alta idee decat sa sting toate luminile si sa ma duc in baie. Brusc, am avut nevoie de intunericul dens si deplin dintr-o baie de hotel. Intunericul ma sperie de obicei, acum vroiam sa stau cu ochii deshisi si sa vad doar negru ca sa pot gandi si simti.
Am stat acolo cateva minute, o ora, o vesnicie.
(Pe drumul de intoarcere am bajbait clanta si n-am mai gasit-o la locul ei. Pur si simplu nu mai era acolo. M-a pufnit rasul: Cum ar fi sa zac pe intuneric, intr-o baie de hotel, toata noaptea? Mi-ar ajunge? Si la un moment dat mi-am adus aminte: Stai, clanta e pe partea cealalta.
Am ajuns in pat si m-am gandit ca daca aveam nevoie de intuneric era mai simplu sa ma bag sub plapuma. Dar nu, era prea simplu, eu gasesc mereu remedii intortocheate. Ratacire, ratacire...)

Bucuresti, Titan, etajul 9, acum reclamatii si daca esti mut. Ce te faci cand ai o vecina nebuna? Oful meu la ceas de seara

2009-11-04T00:49:00.000+02:00

M-a pus Istodor sa vorbesc cu oamenii din bloc. Am zis cuminte: de acord.
De acord pe naiba, mi-am zis peste cateva secunde, ca pentru mine asta daca nu e misiune imposibila, e categoric indezirabila. Eu nu prea vreau sa vorbesc cu oamenii din bloc.
Pentru ca in prima zi cand m-am mutat aici, aveam o saltea, un computer cu niste muzica, bere si o pizza la comanda. Imi asteptam prietenii sa vina sa sarbatorim schimbarea. A sunat soneria. I-am zis prietenului meu: "Ce repede au ajuns!", si m-am dus sa deschid. Nu erau ei. Era o tipa la vreo 40 de ani, care mi-a spus: "Sunt vecina ta. Am venit sa-ti urez bun venit. Sper ca nu vei fi la fel de galagioasa ca precedenta. Acum cateva zile ai fost (venisem sa fac curat), te-am vazut. Sa stii ca era muzica cam tare, eu am o viata grea si sper sa nu ma deranjezi si sa fim prietene". Nu mi-a sunat tocmai bine discursul asta de bun venit. Am zis ceva de politete, am asigurat-o de bunele mele intentii si am vrut sa inchei discutia. Inainte de la revedere, doamna a zis grav: "Sper ca credeti in divinitate".
Au venit amicii mei, am ascultat muzica, am ras, am jucat cuvinte si zaruri. La un moment dat, s-au auzit niste batai in perete. Era duminica dupamiaza, iar decibelii la care ne manifestam se incadrau in limite absolut normale. Ne-am uitat mirati unii la altii, dar din bun simt am dat muzica mai incet, am ras mai infundat, am vorbit mai in soapta.
Nu voi desfasura in amanunt cum au evoluat bataile in perete, cum au degenerat remarcile despre divinitate in crize de isterii la balcon. Am inteles repede ca vecina mea are o problema si din respect pentru un om bolnav, mi-am dat viata pe mute. Prietenii evita sa ma viziteze, mergem altundeva. Totusi, bataile in perete continua, la administrator am un dosar de reclamatii in care doamna povesteste ce vecina de cosmar are: "Viata mea e un iad, nu mai suport ciocaniturile in perete", spune ea. Eu nu mai zic nimic, tac si inghit. Mi-a taiat cablul de la Internet de cateva ori, cand m-am reconectat am cautat repede pe net articole despre nebuni, ce sa faci sa (le) fie bine. Nu prea am gasit mare lucru. Am inteles ca se decompenseaza cel mai mult primavara si toamna, schimbare de anotimp.
Peste 2 luni ma mut. Ma intreb ce vecini voi avea acolo.
Si nu tastez nimic mai mult, ca fac zgomot tastele astea.

Despre culori si alte lucruri marunte

2009-11-01T19:27:00.007+02:00

Acum cateva luni ma uitam la un film usurel de duminica cu al meu amic si ne-am incins intr-o discutie despre culori.
"Ce roz tamp si de prost gust", el.
"Asta nu e roz, ii zice somon", eu.
" E acelasi lucru. Vezi tu vreo diferenta?"
A trebui sa scotocesc prin reviste, garderoba, culorile neutilizate de ulei, am dezgropat si o trusa antica de farduri ca sa-i dovedesc ca nu-i asa.
Intr-un final, el si-a imbogatit cultura generala de barbat cu o noua culoare, iar eu am ranjit satisfacuta de mica mea victorie.
Peste ceva vreme, la o adunare de weekend, baietii erau calare de ore in sir pe Eurosport, iar noi, fetele, cam epuizasem discutiile intre noi si ne plictiseam.
La un moment dat, cineva s-a indurat si a schimbat canalul. Pe Fashion TV. Cica de dragul nostru, desi eu as avea oaresce dubii.
Si iaca dintr-o data al meu amic spune mandru: "Imi place rochia asta SOMON", si imi arunca o privire plina de intelesuri. "Care?" "Asta!"
Am zambit, era un mov de toata frumusetea, de dimineata pana-n seara.
Apoi au schimbat iar pe Eurosport :)

2009-10-30T22:10:00.002+02:00

Nu sunt fan al genului, dar cateodata rezoneaza. Asa cum s-a intamplat azi dimineata. desi parca mai trebuie ceva

intoarce celalalt obraz sau?

2009-10-30T21:29:00.011+02:00

am avut iarasi o discutie azi cu cineva care incerca sa ma convinga ca la o marlanie trebuie sa raspunzi musai cu o marlanie mai mare. dincolo de faptul ca abordarea mi-e total straina, ma gandeam cum reactionez eu la marlanie (sau la lucruri pe care asa le percep, subiectiv). imi aduc aminte ca in adolescenta, in studentie, apoi la primele joburi reuseam sa sochez lumea atunci cand ma calca cineva pe coada. fiinta cuminte, insipida si sleampata in manifestare de obicei, se transforma in zmeu cand era atacata si considera ca e nedrept. apoi a fost o perioada cand abordarea crestineasca 'intoarce si celalalt obraz', 'nu raspunde', 'taci si va intelege singur', mi s-a parut cea mai buna. intr-adevar, nu reuseam sa aplic aceasta metoda decat in relatiile destul de apropiate, cu prietenii, nu prea se extindea la job sau in alte locuri. si aveam doar 2 obraji, la al treilea atac eram iarasi balaur.
azi cred ca cea mai inteleapta solutie e un fel de combinatie din cele doua, solutia doi + prima, adaugand la impulsul de moment inteligenta si subtilitate. respiri adanc, procesezi, incerci sa te detasezi si apoi replici calm si ferm/taios/ironic (recommended), dupa caz. nu reusesc mereu, recunosc, dar ma tratez.

Haios

2009-10-29T20:02:00.005+02:00

Citesc in Manualul de utilizare al aparatului de fotografiat:

Atunci cand reglati dioptrul in timp ce priviti pe vizor, asigurati-va ca nu va introduceti degetele sau unghiile in ochi.

Astia au citit postarea de ieri si fac misto de mine.
Ce le-a scapat e ca eu port ochelari si mi-ar fi cam greu sa fac asta.

Cursul foto, lectia 2 - frustrare

2009-10-28T22:08:00.004+02:00

Inainte de curs, cand ii spuneam lui Petre ca sunt varza, aveam impresia ca fac o gluma.
Azi, la lectia numarul 2, tot de introducere, despre cum functioneaza aparatul de fotografiat si ce poti sa faci cu el, am avut brusc senzatia ca urmaresc o inregistrare pe repede inainte, in care Petre nu mai contenea sa ciripeasca tot felul de notiuni precum: diafragma, white balance, sensibilitate ISO, declansator, focalizare, expunere, luminator, modul blit...... Cred ca am procesat vreo 10-15% din ce am auzit. Mi-am zis la inceput, contrar primei impresii, ca Petre e un bun profesionist, dar nu prea stie sa predea, ca ne ia prea repede. Da de unde. Fetele senine ale colegilor mei ma contraziceau: notiunile astea nu numai ca le pareau familiare, ci chiar erau plictisite ca pierdem vremea cu chestii d-astea elementare in loc sa ne punem odata pe treaba.
Bine, mai erau vreo 2-3 expresii tampe in sala, plus a mea, dar asta nu-i o consolare.
Cand ai trecut (demult) de varsta majoratului si traiesti in secolul 21, se presupune ca unele lucruri TREBUIE sa le stii sau macar sa ai idee de ele. Ori nu, eu aterizasem direct din pestera. Concluzia a fost, fara deci: pune mana pe carte, fato, sau mergi la... nu, nici la cratita nu pot sa ma trimit impacata, asa ca n-am de ales.

20 de ani ani mai tarziu sau la ce-i bun virtualul.

2009-10-27T22:01:00.001+02:00

Nu e Dumas reloaded. Tocmai cand eu negam virtualul si-i stergeam cu sarg pe cei mai dragi si aproape oameni, virtuali, pe motiv de absente nemotivate .. Pac!!!!
Cea mai buna si adevarata dintotdeauna prietena a mea, de care n-am auzit, n-am vazut-o de 20 de ani, ma cauta si ma gaseste pe un amarat de Facebook.
La fel de zabauca ca atunci. Ne-am smiorcait un pic amandoua, de emotie, de surpriza. Am vorbit vrute si nevrute, stangaci pana cand ne-am dezmortit.
Am intrebat-o ce i-a ramas in minte despre mine. A zis ca multe, dar cel mai mult a atins-o cand eu, acu 100 sau 20 de ani, sustineam o teorie ca exista viata dupa moarte :). M-a amuzat, eu nu-mi mai aduc aminte ce argumente aveam.
Mie imi vin in minte cand ma gandesc la ea si la copilarie, 3 momente.
Primul, dupa prima zi de scoala in clasa 1, cand ai mei parinti vorbeau despre odrasla lor si colegi. Ziceau ca eu sunt isteata, dar e o fetita care-i mai agera decat mine. Era ea. M-am cam bosumflat atunci.
Apoi, printr-a patra - a cincea, eram la ora de romana (ma rog, moldoveneneasca) si prietena mea a citit o compunere, era ceva despre iarna, care ne-a lasat pe toti masca. Era ceva foarte frumos si scris impecabil, imaculat. Stiu ca unii colegi s-au asmutit si au acuzat-o ca nu a scris ea asta, a inceput sa planga. O priveam cu uimire, se desfasurase pe hartie atat de neobisnuit si frumos, ea, care era baietoasa, colturoasa, strengara si directa. Cred ca atunci ne-am apropiat mai mult.
Si mai tin minte un moment haios de printr-a treia, cand eu m-am dus la toaleta si nu stiu cum am facut ca mi-a cazut caciulita in buda. Nu stiam ce sa fac, ma gandeam ca s-ar putea s-o incasez acasa. Am chemat-o si i-am spus ce s-a intamplat, iar ea, spirit intreprinzator, a gasit repede un bat si mi-a scos fesul din buda, l-a mirosit, s-a strambat, am facut rost de cateva pungi in care am infasurat comoara. Acasa ai mei au ras cu pofta de isprava asta. Fesul cu pricina a fost aruncat, iar bunica ne-a tricotat si mie, si ei, cate-o caciulita noua.
Acum, amintindu-i despre asta, a zis: "Mda, ai vazut ce tare eram, nu m-am oprit in fata rahatului pentru tine". Am ras. Asta cam asa e, ar fi facut orice pentru mine.

Azi, 26 octombrie

2009-10-26T23:34:00.002+02:00

a fost o zi de tinut minte din cel putin 3 motive. Nu le pot spune cu voce tare

Petrisor si cursul lui foto

2009-10-22T22:19:00.005+03:00

Eu si Petrisor ar fi trebuit sa ne cunoastem la cursul de ghizi pe care l-am facut impreuna, da uite ca nu s-a intamplat - chiulisem pe rand.
Ne-am cunoscut un an mai tarziu, cand eu eram un soi de "mama ghizilor", dar mai mult static, de la birou, in timp ce altii chiar faceau ghidarie adevarata. Intr-o zi de vara, in plin sezon, cand telefoanele zbierau, mailurile cereau imperativ "urgent answer", s-a infatisat Mitica, un ghid bun si vechi, sa-l prezinte pe Petrisor. Mi-a placut de la inceput felul lui deschis, umorul, ca era de incredere si foarte de treaba. S-a legat intre noi un soi de comunicare reusita-stralucita, intre doua tururi flecaream mereu cu placere. Si radeam. Pentru ca e imposibil sa nu razi cu Petre. Si in gluma, si in serios. Am aflat la un moment dat ca Petre e si un fotograf foarte bun. Si muntoman. Ce sa mai, era perfect, asta pana sa aflu ca mai are tendinte de ucigas de aurolaci (in timpul unui tur de Bucuresti, i s-a aruncat in fata masinii un aurolac. A scapat fara zgarieturi, dar noi, de pe partea cealalta, am trait intens momentul. Eu, aproape isteric, sunandu-l din 5 in 5 minute, el, saracul, numai el stie. Era un om, era un aurolac, era inconstient, era un om. Si da, recunosc, am zis si asta: Esti bine, tu? Da masina e ok? ca ne mananca baba. Rusine sa-mi fie). Apoi l-am cunoscut pe Petrisor in postura de tatic emotionat: "Am vazut-o, e fata mea!", zicea un sms intr-o seara de toamna, iar eu nu pricepeam, fara diacritice, ce l-o fi uimind asa tare chipul lui.

Azi l-am cunoscut in calitate de dom' profesor la Casa Studentilor. Petrisor Iordan are un curs foto, pe care il recomand cu incredere celor interesati. Dupa primele cuvinte cam stangace si usor confuze, asemeni primelor heliografii, Petrisor si-a intrat in rol. Discursul tonic, la obiect, presarat cu glume si ironii savuroase, atat cat trebuie, nu mai mult, ne-a facut pe toti sa nu ne mai clintim de pe locurile noastre chiar dupa 2 ore. Bineinteles, ca la orice curs, exista personajul Stie-Tot, care de data asta este un rockeras simpatic si nerabdator sa faca, sa dreaga, sa inteleaga mai mult. E varianta fericita a lui Stie-tot si e simpatic foc. Ne-a amuzat si o pustoiaca cu vocea foarte subtirica care i s-a adresat cu Dom' profesor si l-a intrebat ce bibliografie ne recomanda. Noi am ras, iar Petre a plimbat-o un pic cu caruta pe Internet, subtil. Dupa 2 ore stateam, il ascultam si nu ne venea sa plecam. Dom' profesor a zis de vreo 3 ori: "cam a asta a fost totul pentru azi", iar noi, nimic. Mai o intrebare, mai un comentariu, mai o gluma. Il si vedeam zicand: "da mai plecati odata, mai!" N-a zis, da a facut un gest ca se spanzura daca mai stam. Am ras si ne-am ridicat. Am vrut sa-l salut la plecare, dar n-am reusit. Era coada in jurul lui si nu m-am prins cine dadea bonuri de ordine.
O poza n-am indraznit sa-i fac lu dom' profesor, da pana la sfarsitul cursului sper sa fac.

Bucuresti, Titan, etajul 9, acum reclamatii si pe mute. Ce te faci cand ai o vecina nebuna? Oful meu la ceas de seara

2009-10-19T20:59:00.011+03:00

M-a pus Istodor sa vorbesc cu oamenii din bloc. Am zis cuminte: de acord.
De acord pe naiba, mi-am zis peste cateva secunde, ca pentru mine asta daca nu e misiune imposibila, e categoric indezirabila. Eu nu prea vreau sa vorbesc cu oamenii din bloc.
Pentru ca in prima zi cand m-am mutat aici, aveam o saltea, un computer cu niste muzica, bere si o pizza la comanda. Imi asteptam prietenii sa vina sa sarbatorim schimbarea. A sunat soneria. I-am zis prietenului meu: "ce repede au ajuns!", si m-am dus sa deschid. Nu erau ei. Era o tipa la vreo 40 de ani care mi-a spus: "Sunt vecina ta. Am venit sa-ti urez bun venit. Sper ca nu vei fi la fel de galagioasa ca precedenta. Acum cateva zile ai fost aici sa faci curat, te-am vazut. Sa stii ca era muzica cam tare, eu am o viata grea si sper sa nu ma deranjezi si sa fim prietene". Nu mi-a sunat tocmai bine discursul asta de bun venit. Am zis ceva de politete, am asigurat-o de bunele mele intentii si am vrut sa inchei discutia. Inainte de la revedere, doamna a zis grav: "Sper ca credeti in divinitate".
Au venit amicii mei, am ascultat muzica, am ras, am jucat cuvinte si zaruri. La un moment dat, s-au auzit niste batai in perete. Era duminica dupamiaza,iar decibelii la care ne manifestam se incadrau in limite absolut tolerabile. Ne-am uitat mirati unii la altii, dar din bun simt am dat muzica mai incet, am ras mai infundat, am vorbit mai in soapta. Nu voi desfasura in amanunt cum au evoluat bataile in perete, cum au degenerat remarcile despre divinitate in crize de isterii la balcon. Am inteles repede ca vecina mea are o problema si din respect pentru un om bolnav, mi-am dat viata pe mute. Prietenii evita sa ma viziteze, mergem altundeva. Totusi, bataile in perete continua, la administrator am un dosar de reclamatii in care doamna povesteste ce vecina de cosmar are: "Viata mea e un iad, nu mai suport ciocaniturile in perete", spune ea. Eu nu zic nimic, tac si inghit. Mi-a taiat cablul de la Internet de cateva ori, cand m-am reconectat am cautat repede pe net articole despre nebuni, ce sa faci sa (le) fie bine. Nu prea am gasit mare lucru. Am inteles ca se decompenseaza cel mai mult primavara si toamna, schimbare de anotimp. Peste 2 luni ma mut. Ma intreb ce vecini voi avea acolo.

ma transform

2009-10-05T23:04:00.005+03:00

daca va spun ce-am facut eu azi pana la ora asta, n-o sa ma credeti. iar daca cei care ma cunosc bine, prin absurd, ar citi aceste randuri, s-ar cruci la modul cel mai sincer.
deci eu azi, pana la ora asta am pus... mu-ra-turi...
fara glume, da?
nu stiu ce m-a apucat in ultima vreme, da petrec foarte mult timp in butacarie. petrec, petrec, da ce e ciudat ca a inceput sa-mi placa, nu se mai aud zgomote d-alea de farfurii sparte, nici nu mai tin minte cand mi-am taiat destele ultima oara, iar ultimele semne de la cuptor aproape ca nu se mai vad pe mainile mele fine de intelectuala, neintinate de mirosul de zacusca. hahaha.
gluma, gluma, da mie imi suna cam grav toata iubirea asta gastronomica. imi adie asa, cam a pensie.
asa ca sa stiti, daca in urmatoarele zile nu mai sunt online, ma gasiti la bucatarie. fac sarmale. :)

tema despre titan. mi-e lene, n-am chef, abia am venit

2009-10-04T20:38:00.001+03:00

Relaţia mea cea de toate zilele cu cartierul Titan nu e asemeni unei iubiri pătimaşe. E mai degrabă una nemţească. Ne acceptăm, ne tolerăm, ne sîntem simpatici, dar de cele mai multe ori ne salutăm politicos, fiecare urmîndu-şi drumul lui, fără să cerem mai mult unul de la altul. E o relaţie de tranzit, una de moment.

Titanul m-a întîmpinat acum mulţi ani, cînd de-abia cunoşteam Bucureştiul, cu o idilă de-o vară şi cu parcul IOR. Am văzut verdele lui atunci şi mi-a placut. Apoi, spre toamnă, l-am lăsat uitării pentru mai multă vreme. L-am mai vizitat din cînd în cînd , doar aşa, ţup – ţup, cu cate-o prietenă să stăm la taclale la Brown Sugar sau cu amici /colegi să bem o bere La tramvai. Veneam, rîdeam, îi făceam cu ochiul, apoi plecam.

Acum vreo 4 ani s-a întamplat să mă mut aici. Era iarnă, Titanul tuşea mohorît şi culoarea îi disparuse, doar umbre gri şi schelete de copaci. Mă simţeam la capătul lumii în blocul morocănos ca un azil de bătrîni. Apoi am început să ne cunoaştem mai bine. Am descoperit foarte curînd că lui Negruţu, cîinele cam autist şi ursuz din faţa blocului, îi place să se plimbe cu liftul. Ai - n-ai treabă, el se gudură pe lîngă tine şi îţi comunică din coadă că preferă mereu o porţie de plimbare în locul unui os.

Gaşca de adolescenţi de pe scara blocului îşi face cuminte de cap, ca să nu tulbure tabieturile băbătiilor acre din preajmă, sau mai degrabă să scape de gura lor acidă şi ştirbă. Beau Cola şi bere, fumează, se pupă şi ce mai fac ei acolo, totul pe modul silenţios. Nu-s agresivi, te salută, iar daca-i saluţi şi tu, chiar te întreabă dacă mai plouă afară.

În general, în bloc cam totul se desfăşoară pe modul silenţios, orice intenţie de a scoate sunete la decibeli normali se pedepseşte cu crize de nervi, isterii şi scandaluri.

De aceea cînd simţi nevoia să mai ieşi dintr-un film mut, fugi de acasa. Unde?

Una din găselniţe: Studio bar, “la roackeri” cum l-a botezat socetatea mixtă din care fac parte - un bar foarte mic, cam cu circuit închis, care n-a avut de ales şi ne-a adoptat şi pe noi. Muzică rock, mai veche, nu fiţe, bere, pletoşi, bineînţeles; preţuri foarte ok, barmanul e furios doar dacă nu găseşte o anumită melodie din playlist , altfel te serveşte cu plăcere şi stă la taclale fără să te intrebe cum te cheamă, de unde vii sau de ce n-ai plete şi ciocate în sezonul ăsta. Pleci foarte repede, dacă nu eşti genul, sau stai mult după miezul nopţii, dacă-ţi prieşte.

Cam asta inseamnă pentru mine, la o prima vedere foarte subiectiva, cartierul Titan.

septembrie nu se dezminte

2009-09-28T22:07:00.005+03:00

seara, ajuns acasa, oboseala dulce si somnoroasa, gust de luni amestecat cu bere si "taci si-nghite" de la Miha. am inghitit, de tacut nu tac. cunoscut oameni noi, emotie risipita dupa prima atingere vizuala. oamenii misto: eugen (e chiar om), alexandra, sebastian, vlad nr. 1, dudi, vlad nr. 2. proiect despre care nu vreau sa spun mai mult pana cand nu nasc un text, despre bucale simtit de fiecare din noi. eu - zona titan si iancului.
titanul si iancul prin oamenii lui, prin verdele lui, prin mirosul lui, prin gunoaiele lui, prin babele lui, cersetorii si nebunii, artistii, betivii, curvele. eu - sa captez toate astea si sa le transform in cuvinte. o fi greu? oi convinge? oi putea?
habar n-am, om trai si om vedea.
ma gandesc ca mie una imi va fi un pic greu. pentru ca eu tind sa generalizez, sa trag concluzii, sa pronunt sentimentul final, impresia. ori aici vor trebui sa fie detalii, savuroase, convingatoare, imagini, spuse iscusit, captate istet. cum ziceam, ma bag si sa vedem ce iese.

Vara promisa

2009-09-13T17:37:00.001+03:00

Trei bile blonde

2009-09-11T21:25:00.003+03:00

in ultimele zile.
Nu stiu daca de la Praga mi se trage, dar m-au surprins - placut - in ultimele zile mai multe persoane blonde (nu ca as fi avut vreo prejudecata inainte, dar pur si simplu ma uimeste intamplarea sa intalnesc pe cei cativa metri patrati pe care ma invart atata frumusete omeneasca de culoare aurie).
Odata, agentul imobiliar, actor in timpul liber (nu invers), de un bun simt si o discretie care continua sa ma uimeasca.
Apoi, o notarita, care in imaginatia mea ar fi trebuit sa fie scortoasa si sobra, daca nu chiar aroganta. Dar nu, calma, calda, cu mult bun simt, fara sa se jeneze sa vorbeasca, omeneste si despre problemele si vulnerabilitatile ei din acest moment. Foarte delicata si plina de gratie feminina, in ciuda unor kilograme in plus, tacticoasa si diplomata, i s-ar fi potrivit mai mult meseria de psiholog.
Iar azi, cireasa de pe tort, colega lui Blondel si "regizoarea lui preferata", o tipa cu aspect de pustoaica strengara, plina de efervescenta si personalitate, dar foarte delicata, fara sa te invadeze nicicum in timp ce vorbeste, muuult si foarte implicata.
Trei persoane in prezenta carora m-am simtit foarte in largul meu, confortabil, desi am tacut mai mult.
Da, acest septembrie este chiar foarte binevoitor cu mine, ar trebui sa ma revansez.

Septembrie

2009-09-10T20:09:00.008+03:00

Imi place luna septembrie demult, de pe vremea cand incepeam scoala in luna aceasta.
Pentru ca septembrie inseamna un nou inceput.
Pentru diminetile racoroase cu iz de frunze uscate.
Pentru ca in septembrie de obicei imi vine inspiratia din vacanta.
Pentru ca in septembrie sunt sufleteste mai aproape de mine.
Pentru ca in septembrie in Regie incepe forfota si chefurile.
Pentru ca in oras e mai multa tinerete.

De ce imi place acest septembrie:
Pentru ca am simtit Praga la inceput de septembrie.
Pentru ca anul acesta fac mai putine compromisuri.
Pentru ca incepe extrasezonul si imi pot savura cafeaua dimineata in liniste, cascandu-ma pe bloguri si Catavencu.
In acest septembrie am jobul la km 0 si n-o mai am pe Gaza - sefa.
Pot sa ma plimb pe stradutele vechi dimineata, in timpul programului, fara sa ma taxeze nimeni.
Pentru ca am facut o surpriza placuta unei colege de care se va bucura saptamana viitoare.
Si pentru ca e ziua lui Bogdan, si pentru ca resimt senina despartirea de el, si pentru ca-i place Septembrie luni, pe care ne-am prostit dansand nu demult.

2009-09-09T20:31:00.002+03:00

Sa nu te mai aud ca te plangi, da?
Si acum sa vad ce mi-ai adus tu de la Sibiu

Raport de acti... aaa, pardon, calatorie

2009-09-06T21:28:00.005+03:00

Pai, ce sa spun? Iaca am venit, a fost, s-a terminat vacanta.
N-a fost cu trenul din Franta, da a fost cu niste trenuri.
A debutat cam cu scart, pana m-am hotarat ce traseu sa fac au trecut cateva luni bune, pana mi-am luat abonamentul Interrail m-am tot impiedicat, chiar inainte de a pleca am primit o veste de acasa care mai nu m-a facut sa ma razgandesc.
Dar iata-ma in tren, cu gandul inca la birou si cu un sentiment greu si confuz.
Tren de noapte spre Budapesta, in compartiment 3 nemti, 2 ei si o ea, si 2 francezi, unul roman - francez, si altul francez - francez. Toti tineri - tineri, ca aproape mi-e jena ca ridic simtitor media de varsta pe cei cativa - putini - metri patrati. In compartimentul de alaturi, un cuplu de portughezi, tot tineri si frumosi, spre desfatarea retinei mele si nu numai. Trenul se misca aproape enervant de incet, cand credeam ca-s deja pe la Sighisoara, abia trecusem de Ploiesti. Digresiune santimentala: tocmai ma podidisera tristetile pe la Sinaia, apare din noapte crucea de pe Caraiman, sus, luminata, ca un soi de incurajare, chiar lumina de care aveam nevoie la ceas de seara. Numai ce ma afundasem eu bine in ganduri si ma trezeste din melancolie un personaj autohton, galagios, care iese din compartimentul cu portughezii, cam nemultumit ca nu-i iese comunicarea cu cei doi. Se baga in vorba cu romanul -francez. Eu ma cam aricesc la aparitia lui, da imi spun: lasa draga, nu mai fi asa sclifosita, fii si tu mai toleranta, e un localnic d-asta pitoresc, sa vada si francezii spiritul balcanic. Numai ca din pacate personajul, alimentat de mult alcool, aluneca vertiginos in jos, penibil si dizgartios, fara pic de haz sau gratie.
Dimineata, 2 ore de intarziere, Budapesta. Nu prea am avut timp sa simt orasul in cateva ore, mi-a lasat impresia cumva rece a unei urbe frumoase, dar cam murdare si neingrijite. Am tot batut stradutele lui in nestire, fara tinta, aiurea, pana cand metroul lor m-a adus din nou la gara. Nu prea mi-a spus nimic, nici timp si disponibilitate n-am avut, e adevarat. Suvenir: Unicum.
Trenul spre Venetia, nasul roman, care ori din simpatie ori pentru bacsis (cel mai probabil, din ambele cauze) a fost foarte amabil si atent, mi-a oferit un intreg compartiment, o tigara care s-a rupt si permisiunea de a fuma (aa, am uitat sa zic ca mi-am propus sa nu fumez in aceasta calatorie decat la Praga, da in seara aceea chiar am avut chef sa pufai). Ora 7 dimineata, am ajuns, ne-am intalnit, am plans putin, hai sa vedem Venetia. Hmm, da, dragut, plimbare cu vaporetto, San Marco, messa, porumbeii inca nu se trezisera, nici turistii, mai bine.
Mergem spre nord, intr-un orasel din munti, peisajul e ametitor, dar inca nu ma atinge. Serpentine, aerul tare si proaspat, miros de brad, ma trezesc. Lacuri albastre intre munti falnici. Competitie de barci cu motor. Ma simt ca un copil pe care l-au scos parintii prima data la circ.
3 zile in oraselul de munte, plamanii si creerii mei mai oxigenati si mai liberi, picioarele au batut kilometri multi fara sa faca febra musculara, spiritul linistit si liber.
Pai, urmatorul pas, asteptat cu jind, e trenul spre Praga. Dar, greseala mare, asa cum am ore bune pana la trenul de seara, hai sa mai vad o data Venetia, poate vad si Murano. Renunt, ca e coada mult prea mare la bilete, si hai sa mai vad niste stradute venetiene. Greseala, pentru ca e ora pranzului si orasul colcaie de turisti, e cald, iar canalele si gondolierii vor ramane doar pe retina aparatului de fotografiat. Senzatie de iritare si oboseala.
Cateva ore bune de asteptare in gara, 2 tigari (na, am pacatuit iar) de plictiseala, si - yuhuhuuuu - hai si eu sa simt Praga. Sa fiu si eu in rand cu lumea? Ma rog, e un modo da dire. Eu chiar vroiam demult sa simt Praga.
Dar Praga, ca o iubita pretentioasa, nu ma lasa s-o simt din prima, imi arde suav niste palmute inainte s-o sorb intr-o halba de Pilsner Urquell.
Hotelul, mandra mea gaselnita in buricul orasului la pret de hotel de Vaslui, imi spune vinovat prin receptionerul timid ca, din cauza de nus'ce probleme tehnice, ma voi teleporta intr-un taxi gratuit la un alt hotel. Ok, nu-i bai, sunt agent de turism, stiu cum e, ii zic senina receptionerului ca e in regula atata vreme cat hotelul e de aceeasi categorie si are the same location. Pai, da, imi spune el, usor incurcat, voi intelege imediat de ce. Numai ca pana la "same location" taxiul a facut vreo 20 de minute, iar centrul istoric a devenit dintr-o data zona industriala, cu santiere si tot tacamul. Buuun, asta e, doar nu m-oi descuraja de la atata lucru. Picioarele mele bine antrenate in ultimele zile se incapataneaza sa nu ia metroul si tot bantuie in cautarea centrului istoric, se ratacesc, iar buzele iau directia gresita a unor intentii de injuraturi.
Si na, ajunsa intr-un final acolo, ma enervez ca e prea ticsita de turisti Praga asta, nu vad padurea de copaci. Si numai bine trecuta prima crizuta de nemultumire, iaca da o ploaie sa mai imprastie elementele straine. Ce poate fi mai fain? Ploua si sunt la Praga. Inca n-o simt, dar profit de spatiul oferit brusc de ploaie. Mi-e o foame si o sete cum n-am mai simtit demult. Ma retrag la o mehana de-a lor sa-mi sting sufocarile. Aha, e mai bine. Dupa prima sorbitura de bere ceheasca pricep ce-i cu fetele astea blonde atat de senine. Daca ar fi sa definesc cehii, as spune: SENINI. Seamana cu rusii dar mi se par mult mai naturali, au bunatatea aia slava, nu vor sa demonstreze (ca rusii) ca sunt cei mai tari si sunt.. senini. Iar pletosi si barbosi aici.. hehe, e inflatie! Dupa alte cateva sorbituri de bere ma blonzesc si eu, ma inseninez si deja imi trec prin minte tot felul de aberatii (de la oboseala, parol!) de genul: daca Raskolnikov bea o bere ceheasca la inceputul romanului, avea fata de ceh, zacea Dostoievski in anonimat, nu mai era nici crima, nici pedeapsa. :)
Ca sa nu mai bat campii, am simtit Praga, am reusit s-o simt, mai mult pe stardutele laturalnice decat in centrul imbacsit de turisti, chiar si la periferie, iar dimineata la micul dejun in hotelul teapa, cu niste Rumburaci autentici, m-am simtit ca in copilarie, intr-o dimineata mohorata cu iz de toamna. de Praga, firesc.
Am ajuns acasa, cu 3 ore de intarziere, rupta de oboseala si in fata blocului am un sentiment ciudat: mai sa fie! am simtit asa de mult Praga ca s-a mutat muzeul Kafka chiar in blocul meu la parter? Aaa, nu, pardon, e doar iluzie de Bucuresti: face pipi un nene gratios in fata blocului, ziua in amiaza mare, miscand gratios din solduri.
Per total: ma declar multumita.
The song is over? Oarecum, dar niciodata nu.

Cu spatele la zilele trecute si cu fata spre Interrail

2009-08-26T21:36:00.003+03:00

Ma intorc cu spatele la nodul din gat care a luat proportii cat Casa Poporului in cateva zile, la frecusurile si agitatia inutila din ultima vreme, la agentii imobiliari, la depresii sterpe si privesc spre filmul asta in care sper sa joc propriul meu rol - Interrail, 9 zile.
Teme facute in graba, ca pe vremea scolii (sper sa ma si descurc ca pe vremuri), vise, muguri de emotii, Ghidul calatoriilor rascitit de la Catavencu, rucsacul meu verde cu nisip din Vama.
Imi urez drum bun, de vineri pana sambata si sper sa ma intorc cu bateriile incarcate.

No return

2009-08-25T22:10:00.002+03:00

asta e melodia zilei de azi.
sau de ieri seara.
sau nu, de acum 6 luni.
ba nu, daca ma gandesc mai bine, e veche de 5 ani.

s-a dus inca un azi

2009-08-21T22:37:00.003+03:00

*scurt si sec, s-au naruit caramizile, s-a dus gradina si casele. aproape previzibil si aproape nedureros. era ceva putred si resimtisem asta de dimineata. next.
*interrailul este neprietenos, nesimtit si butucanos. are voce blonda tampa si pitigaiata. fac totusi un compromis pentru un alt fel de interrail, propriu si personal. next.
*am luat o pauza care s-ar putea sa aiba sau nu accente oltenesti in urmatoarele luni :) poate definitiva. altfel. asta e de bine, oricat de dureros ar fi. next.

toate lucrurile astea, langa o haotica si timorata, asumate de ieri, m-au facut sa ma simt mai aproape de mine, sa aprind o lumanare si sa ascult relaxat acelasi playlist, dar oarecum altfel.
intotdeauna vreau sa fac o zi speciala din maine. sa fie maine.

o zi pana la vecinii nostri. Cerven - Orlova Chuk - Ivanovo - Ruse - Bucale

2009-08-02T22:31:00.004+03:00

Weekendul asta chiar se cerea o evadare din oras si s-a nimerit sa ma aliez din scurt proiectului de o zi Hai sa fugim din Bucuresti in Bulgaria! Initiatori fratii Wojce', de fapt al mai mic, bravo Razvan, si prietena lui Florina.
Dupa cateva mici impiedicaturi pe la bancomate, benzinarii, farmacii (unii cautau disperati aspirine dupa minicheful de ieri :)), am plecat spre Cerven, un oras la vreo 45 de km de Ruse, in trecut o cetate, din care se pastreaza fericit niste ziduri. Dupa drumul pustiu, monoton pitoresc, rasar din ascunzisuri parca peisaje carstice si sate cu farmec patriarhal. Prima surpriza pe malul riului Lom, vechea fortareata bulgara de la Cerven, construita de traci, romani si bizantini.
Apoi dupa o scurta ratacire prin satele pustii din imprejurimi, pestera Orlova Chuk, care dupa ce m-a lasat cu gura cascata ca eu nu mai vazusem pestera in viata mea, mi-a incantat retina cu formele-i bizare de parca acolo, de la Bogdan citire, si-ar fi facut de cap Gaudi inainte sa faca Sagrada si Casa Bathlo.
Obositi si infometati, dar inca cu zvac, spre Ivanovo. Alta ratacire, cateva replici acidulate la capacitatea mea de a interpreta indicatiile localniclilor (eu stiu rusa, bre, nu bulgara! si mai sunt si haotica, deh :D). Si am ajuns. Biserica in stanca, susu-sus, aceleasi peisaje carstice, inca un urcus, sedentarilor de Bucuresti aproape le cedeaza cracii la urcare si genunchii la coborare, si ne aflam suuuuus. Biserica rupestra poarta hramul Maicii Domnului, e din secolul 14, inclusa in patrimoniul Unesco, aduce a aer de Meteore, dar e mai intima, aproape si daca am fi avut timp probabil, niste momente de meditatie ne-ar fi adus si mai aproape de cer.
Panorama de sus este doar superlativa, poate vor veni cateva poze si niste cuvinte mai inspirate s-o ilustreze ulterior .
Ultimul stop, zona pietonala din Ruse, carciuma, hidratare cu Kamenitza a lor si Staropramen ceheasca, da tot a lor. Stomacelele fericite, ca intrasera intr-un soi de disperare ca vor avea de suferit sunculitele adunate fara prea multa truda de pe la Craciunul anterior incoace.
Si inapoi spre Bucale. Rupti de oboseala, dar multumiti. Ora 10, noapte buna. Cum s-o zice Nani pe bulgareste?

2009-07-31T01:00:00.000+03:00

My Dying Bride - The Lies I Sire

2009-07-17T22:22:00.002+03:00

Don Quijote

2009-07-16T22:20:00.002+03:00

Azi dimineata am vazut la televizor, dupa ce vremea si stirile m-au lasat rece, fugitiv, cat imi permitea tabietul cultural fugitiv de dimineata, la o cafea fara zahar, o emisiune in care Octavian Paler vorbea despre Don Quijote. Don Quijote in miscare.
Personajul Don Quijote m-a fascinat de cand eram in clasa a 7-ea si tata, profesor de spaniola, ne vorbea despre Cervantes si Don Quijote, cu un entuziasm greu de priceput acolo la tara si la varsta aceea. Imi amintesc ca am ramas cu gura cascata (fascinata era o notiune necunoscuta atunci) ascultandu-l, in timp ce tata imi mai pocnea cate un aratator peste creionul pe care-l rodeam, ca de obicei. Cu aceeasi expresie fascinata si tampa, intr-un soi de transa il ascultam pe Dom' Pavlicencu in anul 4 cand ne povestea despre romanul lui Cervantes, in timp ce colegele mele isi faceau manichiura pe sub banca.
Azi dimineata l-am regasit, impreuna cu starea aceea, intr-un text de Paler. Superb. M-a dus...
N-am gasit textul, il voi cauta neaparat. In schimb am gasit asta, care mi-a placut aproape la fel de mult:
“…dacă ar fi după mine, aş aşeza pe soclul masiv de marmură roşcată, pe care acum îşi fac siesta ciorile, o statuie a lui Don Quijote, în armura lui caraghioasă şi solemnă, cu lancea în mână, gata de atac. Şi nu te grăbi să te încrunţi. Am argumente. Mă tem că negaţiile şi dezamăgirile ne-au adus foarte aproape de punctul unde înclini să consideri idealismul o prostie şi ne-ar trebui o reîmprospătare a iluziilor. Pe deasupra, Don Quijote ne-ar putea ajuta, am impresia, să ne analizăm mai bine defectele.

Operaţie absolut capitală, cred eu, dacă vrem să pricepem ce se întâmplă cu noi. În atmosfera încărcată de ura care ne otraveşte viaţa, azi, capacitatea lui Don Quijote de a iubi are multe şanse să pară un miracol şi să ne pună, în consecinţă, pe gânduri… ” - Don Quijote în Est

Avem oare nevoie de un idealist care să ne conducă? Avem noi, oamenii secolului 21, nevoie de un nebun care să ne spună ce să facem? Avem nevoie de cineva care vede dincolo de aparenţe, şi trece de rangul social al Dulcineei văzând-o ca pe o prinţesă?

Nici nu aveţi idee cât de mult… Cât de mult lipseşte acest dram de ţăcăneală într-o lume pe cât de calculată pe atât de instabilă psihic. Avem nevoie de un model precum Quijote. Avem nevoie de o escapadă din monotonie. Avem nevoie să dansăm pe stradă ca în filme şi să râdem cât mai des.

Iar dacă cineva se răscoală împotriva realităţii dumneavoastră, n-aveţi decât să-l citaţi pe Cervantes: Fiecare este cum l-a lăsat Dumnezeu, şi, adesea, şi mai rău. (Don Quijote, 1605 – 1615)

ei la noi. extraday in bucharest

2009-07-14T21:46:00.002+03:00

".. como tu decidas.. pero pon un dia mas en bucarest..."
inca o zi in Bucuresti. astea au fost indicatiile de sus, chiar daca eu incercam sa mai bag inca una pe la sibiu, undeva...
n-am mai facut demult tururi pentru grupuri, mi-e dor si ma extaziez de fiecare data un pic peste limita admisibila, dar. chiar si de nu mi-as fi iesit un pic din mana, tot as fi ramas un pic derutata.
deci, dupa un tur "clasic" de bucuresti, cu muzeul satului, cu - inevitabil - casa poporului, cotroceni, muzeul de istorie, palatul sutu, hai fie, spectacol folcloric la pescarus, caru cu bere, ateneu, piata revolutiei, ce .... (pm) sa mai faci inca o zi in bucuresti? si sa fie si ceva special.. caldarusani, cernica, snagov?
am privit cateva clipe in gol, apoi imaginatia mi-a luat-o pe campii.
mmmm. pai.... croaziera pe dambovita cu un optional de pescuit ( tricouri, peturi, blugi, lalalla) pe langa regie? interviu cu maidanezii de pe matasari (sau cu fetele de langa biserica prabusita)? sau poate cei din pantelimon ar fi mai expresivi? (ok, ia in calcul extracosturi, antirabic la fundeni, consiliere psihologica cu brigitte bardot, cam scump). tur de berceni, cu highlight palmieri balcanici a la piedone. cineva mi-a soptit: du-i la vulcanii noroiosi. ok, se accepta, nu trebuie sa iesim din bucuresti. e noiembrie si nu ducem lipsa de noroi, nu stiu care cartier ar fi mai indicat. de impresia vulcanica nu-mi fac griji, se gasesc niste trecatori mai temperamentali. sau tur de suflet: bucurestiul vechi, lipscani, curtea veche, atentie la buzunare si pe unde calcati, e in renovare de 2 ani, nu mai tin podeturile. si ultima vizita: km 0, la agentie, sediul balcescu, sa primesc multumiri pentru turul excelent: luati-va casti de protectie si intrati repede, e cladire cu bulina rosie si se mai intampla sa mai cada bolovani din balcoanele de sus, asa, din senin, doar de salut, e ceva obisnuit. multumesc, va mai astept si la anul.
pai, aveti vreo sugestie, completare? e binevenita, da acu s-a terminat programul.
ma gasiti la o bere :)

Eu si viata mea virtuala....

2009-07-14T00:29:00.002+03:00

... despre asta, candva maine :) zambet, real, adevarat, cand citesc, azi, niste chestii virtuale :)

revenire

2009-06-28T21:45:00.004+03:00

eu, acasa, tata, carti, tabla, creta, verticalitate, ploaie, luna noua, cer, oboseala, nesomn, graniceri, urlete, rusi, tipar, certificate, bucuresti, asfalt, eu cu mine, eu cu el, eu cu ei, nu e filmul meu, (ma) insel, fals, prieten, absenta, repros, revolta, culori, filmul meu, eu. cautare. somn. liniste. eu.

2009-06-22T00:31:00.002+03:00

gogol bordello

2009-06-21T23:38:00.002+03:00

mi se par adevarati. i-am descoperit ieri.

viza de mers acasa

2009-06-20T00:12:00.003+03:00

wikipedia:
Viza (din latinescul carta visa, lit. "document văzut") este un document eliberat de un stat unui individ, prin care acel stat îi permite individului accesul pe teritoriul său şi şederea pe o anumită perioadă de timp, în anumite scopuri. Majoritatea statelor solicită cetăţenilor străini posesiunea unei vize pentru a intra pe teritoriul lor, deşi există câteva programe de scutire a vizelor. De obicei, vizele sunt aplicate pe paşaportul beneficiarului.

Sistemul de acordare a vizelor între două ţări funcţionează în general pe bază de reciprocitate; dacă cetăţenii unui stat A au nevoie de viză pentru a intra în statul B, analog, ceţăţenii statului B vor avea nevoie de viză pentru a intra în primul stat.

Am fost azi sa-mi iau viza ca sa merg acasa. Am tot amanat momentul asta, sperand ca poate nu va fi nevoie, ca poate o minune se va intampla.
Soare puternic la 8 dimineata, o coada de vreo 15 persoane, destul de senine (eu eram usor crispata), jandarmi care m-au intrebat aproape prietenos, neostentativ, ce caut acolo si mi-au explicat cum stau lucrurile:" Ai dosarul complet? declaratia aia o ai? invitatia e asa cum arata pe avizier?"
Nu, evident. Eu aveam alt dosar.
"ok, ia-ti gandul. dar poti face totusi ceva. titlu de calatorie si mergi sa-ti prelungesti actele acolo. te costa 35 $ si intr-o zi se rezolva. sau 20$ si astepti cam 20 de zile."
n-aveam poze de pasaport. n-aveam rabdare, iar bucuria/speranta ca voi ajunge in sfarsit acasa incepea sa se altereze si sa miroasa cumva strain. foarte strain. sentimentul de sila l-am stapanit onorabil, pentru ca vreau, trebuie sa ajung acolo, acasa.
(Ieri intr-un acces de revolta si nebunie, ma gandeam ca pot sa merg oriunde in Europa si chiar oriunde in lume fara nici o proiblema de viza. Imi si facusem un traseu de rezerva (ucigator, ce-i drept): cu trenul haihui prin Europa o saptamana. Dar nu, vreau acasa).
Am plecat. Voi merge luni din nou cu poze si toate alea. Ma simt foarte ciudat.

turisti si turisti

2009-05-07T22:25:00.002+03:00

Tin neaparat sa postez asta, atat de dragul vremurilor bune cand faceam adevarat incoming (char si cu simpatici d-astia), cat si in speranta ca intr-o buna zi nu doar voi posta intrebari/raspunsuri din experienta reala din propria-mi agentie de turism. pana atunci, delectati-va :)

Urmatoarele intrebari despre Australia provin de la potentiali turisti in aceasta tara.

Aceste intrebari au fost puse pe website-ul unei agentii de turism australiene iar raspunsurile sunt cele oferite in realitate de catre oficialii site-ului care au, in mod evident, simtul umorului.

I: Bate vreodata vantul in Australia? Nu am vazut niciodata la televizor ca ar ploua, deci cum cresc plantele?(UK)
R:Importam toate plantele gata crescute iar dupa aceea doar stam prin preajma privindu-le cum mor

I: voi putea vedea canguri pe strada? (USA)
R: Depinde cat de mult alcool veti bea.

I; As vrea sa merg pe jos de la Perth la Sydney - pot urma sinele de cale ferata? (Suedia)
R: Sigur, sunt numai trei mii de mile, luati multa apa cu dvs.

I: Este periculos sa umbli prin tufisuri in Australia? (Suedia)
R: Deci este adevarat ce se spune despre suedezi.

I: Exista ATM-uri in Australia? Imi puteti trimite o lista a locurilor unde se afla acestea in Brisbane, Cairns, Townsville si Hervey Bay? (UK)
R: Cumva ultimul dumneavoastra sclav a murit?

I: Imi puteti da cateva informatii despre cursele de hipopotami in Australia?(USA)
R: A-fri-ca este continentul acela in forma de triunghi la sud de Europa. AUSTRALIA este insula aceea mare din mijlocul Pacificului care nu are.....sau mai bine nu. Sigur, hipopotamii se intrec in fiecare marti noapte in Kings Cross. Veniti dezbracat.

I: In care directie este nordul in Australia? (USA)
R: Stati cu fata la Sud apoi rasuciti-va cu 180 grade. Contactati-ne cand sositi si va vom da si restul detaliilor.

I: Pot aduce cu mine tacamuri in Astralia?(UK)
R: De ce? Folositi-va degetele cum facem si noi.

I: Imi puteti trimite programul Corului de baieti din Viena (Vienna Boys' Choir)? (USA)
R: Austria este tara aceea micuta invecinata cu Germania, a carei......sau mai bine nu. Sigur, Vienna Boys Choir canta in fiecare marti noaptea in Kings Cross, imediat dupa cursa de hipopotami. Veniti dezbracat.

I: Pot purta tocuri inalte in Australia?(UK)
R: Sunteti politician britanic, nu-i asa?

I: Exista supermarket in Sidney si laptele se gaseste pe tot parcursul anului? (Germania)
R: Nu, noi suntem o civilizatie pasnica de vanatori/taietori de lemne. Laptele este ilegal.

I: Va rog trimiteti o lista a tuturor medicilor din Australia care pot distribui ser impotriva veninului de sarpe cu clopotei. (USA)
R: Serpii cu clopotei traiesc in America, care este locul de unde veniti dvs. Toti serpii australieni sunt perfect inofensiv, pot fi prinsi in siguranta si tranformati in animale de casa.

I: Am o intrebare despre un animal faimos in Australia dar i-am uitat numele. Este un fel de urs si traieste in copaci. (USA)
R:Se numeste urs cazator (Drop Bear). Se numeste astfel pentru ca pica din arborii de cauciuc si mananca creierul oricui trece pe sub acestia. Ii puteti speria stropindu-va cu urina umana inainte de a iesi la plimbare.

p.s. Pustiu, care mi-a trimis asta acu 2 ani, zise: astia-s de la virtuoso, nu?
stia el ce stia despre Virtuoso si turism :)))

Imnul turistic al Romaniei

2009-04-28T20:18:00.001+03:00

preluat de la Poemix.

2009-04-16T21:57:00.001+03:00

http://descoperamoldova.blogspot.com/

Daca nu noi, atunci cine?

2009-04-15T19:39:00.002+03:00

Vorbeam saptamana trecuta, la o iesire cu niste prieteni, despre evenimentele din Moldova. "Chiar, cum mai e acolo?" "E nasol, s-ar putea sa se lase cu victime",le-am zis eu si le-am povestit ce citisem si eu in ziua respectiva pe net, ce auzisem la radio sau de la cei mai aproape de "Piata Marii Adunari Nationale". "Da, mai,fara sacrificii nu se poate... Macar de s-ar intampla ceva..." - a zis cineva, oarecum plictisit. M-a blocat replica, m-am gandit ca, intr-adevar, trebuie sa existe si niste sacrificii. M-am gandit ca nu am iesit la nici un protest in strada, ca n-am facut nimic, doar am sustinut verbal acele proteste, intre prieteni sau colegi. M-am gandit cum cuiva ii este frica sa-mi spuna mai multe la telefon: " Tu nu intelegi ca aici se asculta telefoanele, ca lumea e ridicata din strada, cum pot sa-ti spun mai mult?" Mi-am adus aminte cum m-au mahnit anumite articole din presa sau atitudinea unor persoane in care credeam, atitudine doar constatatoare si oarecum resemnata. Si atunci m-am intrebat: daca nu noi, atunci cine?
Nu-mi fac iluzii, sunt destul de sceptica ca marea majoritate a populatiei ar vota o schimbare radicala sau s-ar ridica impotriva comunistilor. Lumea de acolo e destul de chinuita, resemnata, in mare parte neinformata si usor de manipulat.
Dar macar pentru cei care au iesit in strada si au fost umiliti, tarati prin sectii de militie si batuti cu bestialitate, trebuie sa facem ceva. Sa avem coloana vertebrala si sa nu le permitem sa ne trateze cu aceeasi atitudine de "frate mai mare".
Eu, noi. N-avem de ce sa asteptam ca altcineva s-o faca.

Alinare

2009-01-14T00:13:00.007+02:00

Cuvintele noastre se jucau, se rostogoleau, uneori se spargeau fara ecou, bucuroase ca se intalnesc dupa recreatia cea mare..
Pana cand unul a tipat soptit, ratacit si i-a spus unde ma doare...
Cuvintele lui au venit neputincioase si intrebatoare un pic mai tarziu..
Raspunsul insa a tasnit imediat, a planat in aer in cateva viraje dureroase si a aterizat direct intr-o strangere de mina. Nici nu trebuia mai mult.

Manusile negre

2009-01-09T22:12:00.016+02:00

Pi: Scuza-ma ca te deranjez, dar ma uit de cateva zile la niste manusi negre....
Eu: Aa.. Arunca-le, erau vechi, am altele.. ("Eu am spus asta? Da, erau chiar niste manusi vechi..
Si taxiul ala n-a mai venit.. Venise insa cu cateva clipe inainte replica amicului tau, spusa tie intr-o limba necunoscuta, ca sa nu inteleg eu. Nu mi-a trebuit nici un traducator ca sa simt cum imi zgarie nu doar creierii: "Nu ti-a iesit nici de data asta".
Eram pierduta pe o strada cu multe luminite, nu stiam unde sunt si de ce.. A, da, imi amintesc, totul incepuse cu un gand bun..")
Eu: Arunca-le. N-o lua in semn de duel. Pa.
Pi: N-o sa le arunc.Pa.

2008-11-08T17:43:00.006+02:00

" Ceaiul este legatura dintre apa si foc. Trebuie primit cu sufletul linistit si cu vorbe putine. "

Am citit asta pe coperta unei carti intr-o librarie. N-am luat cartea, dar mi-a placut.

Buna dimineata - Urban violent se intoarce....

2008-10-28T18:50:00.007+02:00

Dimineata, in drum spre serviciu, imi suna in casti melodia asta. In perfecta "armonie" cu ea, sirena asurzitoare a unei ambulante, claxoane, masini gramada, lume multa, nervoasa, imbranceala dementa de la metrou la Victoriei, oameni pasind grabiti, absenti, incruntati...

In casti a tacut Urban violent. Afara a ramas.
Si dintr-o data cineva imi sopteste: Vreau sa simt Praga... cu tine...
In casti, evident :))

La ra,
Da ra....
Inchis intr-o cutie de ciocolata cu coniac
Vreau sa simt Praga cu tine.

Cry, baby

2008-10-14T00:29:00.000+03:00

Cry-y-y ... ha ha ha ha ... baby, cry baby, cry baby,
Welcome back home.

I know she told you,
I know she told you that she loved you
Much more than I do,
But I know she left you,
And you swear that you just don't know why,
Well, you know that I'll always be round
If you ever want me
Come on and cry, cry baby, cry baby, cry baby, yeah,
Oh, like you always seem to do.

Don't you know,
Honey, nobody ever gonna love you
The way I try to do.
Who'll be willing to take your pain
And all your heartache, too ?
Honey, I swear I'll always, I'll always be around
If you ever want me
Come on and cry, cry baby, cry baby yeah, cry baby, yeah,
Oh daddy, welcome back home, yeah.

I know when you're sharp and round, babe,
Seems like the grass always looks greener,
When you're looking over there in somebody else's back-yard
So I know what you're tryin' to tell me
When you say, mama, mama, mama, mama, mama,
I've gotta go out shopping for my life
I've gotta find my, my own true third eye,
Hare Krishna identity out there on the road there.

And although it may be comfortable here
Sleeping in all your nice bed with all those satin sheets
And all that nice fur, eatin' all that chicken
Gettin' stoned, havin' a good time I have to go and rough it
I have to go to Africa
Or I have to go to Omaha, or some place like that,
I have to find myself, you know what I mean ?
So there's this stud, man, walkin' around the fuckin' highways of America with a pack on his back
Lookin' for his identity, right ?

Well, I want to say baby don't you know you left your mama here all alone ?
You left your good lovin' mama right at home
And that should be identity enough for any man, ha ha ha!
So I said baby, I know that you're gonna come home to me some day
And I'll be able to tell when you walk in my front door
I do, I just do believe that I can be lookin' in your eyes
So Lord, you finally realize
So you can put your head on my shoulder, babe,
'Cause I know you got some more tears to share,
Come on, let it go,
So come on, come on, come on, come on, come on,
Honey, cry, cry baby, cry baby, cry,

Honey when you got some more tears to shed
Honey I won't let a man stand in your way, babe,
You have to snap all your fear from the door house away dear
You just gotta let it go, baby, come on,
Honey cry, oh, cry to me baby.

Is it a hit or a miss ?

Am uitat ce visam sa fiu...

2008-10-11T18:45:00.007+03:00

Intr-una din serile trecute, in spatiul virtual care a devenit aproape un fel de viciu, dar care naste stari (iluzorii uneori), trairi si momente de punctat, s-a intamplat ceva. Vorbeam cu un bun amic (defintiile sunt imperfecte) si la un moment dat m-a intrebat cine sunt.. daca sunt ceea ce vroiam sa fiu, ce visam sa fiu. daca mi-am trait sau tradat visul. Intrebare care m-a dezarmat instant, m-a scuturat brusc de toate problemele si fleacurile marunte de zi cu zi. Am stat si am rascolit.. Mi-am cautat visul. M-am cautat pe mine. Am incercat sa ma gasesc. In copilarie, in adolescenta. Acum. Cine vroiam sa fiu cand eram o copila, ce visam sa fiu in anii de adolescenta? Cine sunt acum? ce vreau? Mi-am dat seama nu numai ca aproape ca m-am tradat, ci ca imi uitasem visul. Mi-a luat timp sa gasesc raspunsul. Inca il caut. Il stiu, dar nu pot sa-l definesc. In cuvinte sau imagini... si mai ales in simtiri.

Vama Veche II

2008-09-04T12:57:00.006+03:00

Ma trezesc cu noaptea-n cap. Sunt piscata de tantari si de afara vine un miros neplacut. Gasesc imediat sursa, cosul de gunoi din fata camerelor. O rog frumos pe tanti care m-a cazat sa duca gunoiul de acolo si dupa ce ma lovesc de atitudinea ei tipic turistic-imbecil-romaneasca urmeaza un schimb taios de replici si ma hotarasc sa plec. Imi iau rucsacul si ma duc spre plaja. Am un gust usor amar. Imi timp ce-mi beau adormita cafeaua la Stuf, muzica ma trezeste si-mi revin. In fata mea o inscriptie: My name is Bond. Vaga Bond. E inscriptia de pe tricoul tipului de la masa vecina. Imi ia cateva momente sa prind mesajul si ... reusesc sa zambesc. Nu plec nicaieri. Mai raman o noapte. Mai ales ca am zarit un afis care zicea: Luna Amara. In seara asta. Ma mobilizez rapid, gasesc o cazare chiar langa plaja, unde este CURAT si gazda AMABILA si ZAMBITOARE.
Programul zilei are inclus plaja, baie, muzica, stropite cu niscai bere din cand in cand. Astept nerabdatoare concertul de diseara. Ma bucur de fiecare secunda de libertate. Revolta care imi bubuie din cand in cand in cap ia forma unor randuri pe care le-am auzit tot la Luna Amara:
Am un mesaj pentru cei ce au venit in Vama sa faca banul gros:
Va dam foc la salupe si la crasmele voastre de neam prost!
Pentru ca ne-am saturat ca in fiecare an
Sa vina inca-un mitocan, si-inca un mitocan, si-inca un mitocan!.....
Pana diseara, si de acum incolo, doar Luna Amara imi va suna in urechi. Inainte de concert ma imprietenesc cu varianta moderna a lui Nica a lui Stefan a Petrei si un rocker sas blond din Sibiu, 2 prieteni care se tachineaza savuros spre deliciul urechilor mele. Moldoveanul si ardeleanul au atatea sa-si spuna si acum ca au si un spectator, folosesc toate mijloacele artistice de care sunt ei capabili, ajutati si de ceva cantitate de Heineken. Pseudorazboiul interetnic inceteaza brusc: au iesit baietii de la Luna Amara pe scena. Si de aici incolo, totul e Luna Amara.
Va las sa ascultati, nu mai spun nimic.
A fost frumos. Mai vreau.

Vama Veche - I.

2008-09-03T14:00:00.006+03:00

In sfarsit s-a intamplat. Am ajuns.
Am vazut prima data marea anul acesta la Neptun. Albastra, cu valuri mari. Plaja intesata de sezlonguri. Pe ele multe burti. Parinti, bunici, familisti. Copilasi simpatici si mai putin. Aglomeratie. Vanzoleala. Agitatie. Sistem.
Dupa cateva zile evadez. Cu noaptea in cap sunt in Vama. Cobor din masina amicului care m-a adus si zbor spre plaja. Zambesc, nu ma pot abtine. Da, asta era! E ora 8 dimineata. La Stuf se impletesc acorduri de jazz, blues, sunetele se raspandesc lenes, adormit si decadent. Iau loc la o banca libera. Lume putina si adormita inca. Unii sunt inca ametiti dupa cheful de ieri seara. Altii abia s-au trezit si-si sorb cu nesat cafeaua. Iti zambesc prietenosi fara exceptie. Dupa ce imi transmit extazul prin SMS catorva prieteni, imi aprind o tigara, imi iau o bere si privesc in jur. E altfel marea aici. Ma duc sa fac baie. Ce sentiment de libertate! Nicaieri nu ma simt mai libera si mai descatusata, mai eu decat aici.
Dupa prima intalnire cu marea hotarasc sa raman aici peste noapte si merg sa-mi caut cazare. Aici apar surprizele. Preturile sunt muuuuult mai mari decat la Neptun sau in alta parte. La orice. Incepand de la paharul cu bere si terminand cu ceea ce s-ar dori cazare decenta. Dintr-o data data imi izbesc violent ochiul betoanele, gunoaiele, peturile de pe plaja, nesimtirea cocalarilor de la carciumi. Simt aproape fizic toate mizeriile, stiute, dar ignorate cu buna stiinta. Urasc fraza: "Nu mai e ce-a fost Vama odata". Da, nu mai e. Dar ma incapatanez sa cred ca fiecare isi poate face Vama lui si poate sa-si aduca aportul, oricat de discret, ca locul acesta sa fie ce se vroia Vama odata si ceea ce fiecare vamaiot adevarat cauta aici.
Cu aceasta incapatanare ca nimic sa nu-mi strice vacanta aici, accept o camera ieftina si foarte modesta, eufemestic vorbind. E doar o noapte si n-o sa-mi petrec decat cateva ore acolo.
Dupa inca o repriza de plaja si baie, savurate din plin, ma gandesc ca n-ar fi rau sa arunc o privire si prin 2 mai. Ideea deplasarii cu transportul in comun nu prea imi surade asa cu o iau la picior direct pe plaja. Sunt 5 kilometri si am mai facut traseul asta, ce-i drept nu singura. In timp ce merg pe sub stancile care stau sa se prabuseasca peste tine am un sentiment ciudat... Sunt ca un fir de nisip in lumea asta... In acelasi timp simt ca sunt - esti - o parte - insignifianta, dar integranta - din ea. Simt ceva adrenalina, mai ales in golfuletele in care te trezesti singur cuc, intr-o parte fiind marea, pe cealalta stancile aplecate spre tine si cerul deasupra. Intr-unul din golfulete faci ochii mari, ii inchizi si-i deschizi din nou ca sa te convingi: in mare plutesc gratioase 2 lebede (da, erau chiar lebede, insist! Toti cei carora le-am spus au intrebat cate beri bausem inainte :) Le-am facut si o poza, dar am pierdut-o din cauza de probleme tehnice). Nu stiu cum au ajuns acolo, dar au adus un plus de emotie acestui traseu spre 2 mai. Dupa vreo 35 - 40 de minute ajung. Corturi, Nudy bar. Aici timpul parca a inghetat. Acelasi Pink Floyd, acelasi pletos roscat imbracat intr-un soi de camasa de noapte si amicii lui, acelasi barman de acu 100 de ani. Ma simt de parca as fi revenit acasa dupa ceva vreme. Merit o bere dupa acest traseu, nu? O savurez de parca n-as mai fi baut bere de anul trecut. Trag de ea, socializezi cu ceilalti fani Nudy. Ma intorc in Vama. Mai profit de ultimele raze ale soarelui, mai fac o baie. Noaptea stau pe plaja langa Stuf, ascult marea si-i privesti pe cei care usor usor se dezlantuie intr-un chef ametitor... Libertatea are gust sarat si miros de mare. Si danseaza pe plaja in Vama veche

Aceeasi Marie cu palaria de anul trecut?

2008-06-29T20:23:00.004+03:00

Saptamana asta am fost acasa... Da, da, chiar acasa la mine, am trecut si podul de flori (prietenii stiu unde-i podul asta :))
Deci m-am trezit cu noaptea-n cap, mi-am luat bagajele si spre gara.. Luai belet, aveam timp berechet, asa ca m-am indreptat spre chioscul de ziare: Academia Catavencu si Cotidianul...
Trenul Intercity prietenos, lumea pare civilizata, 4 ore de mers pana la podul ala... Asa ca ma instalez comoda si deschid ziarul - sa incep cu Academia, imi zic, de obicei ma binedispune... De obicei citesc varianta online, dar de cate ori merg spre casa cu trenul rasfoiesc din scoarta in scoarta si varianta traditionala, da, chiar aceea pentru care s-au taiat ceva copaci.. Are farmec mai autentic asa... Dupa ce am citit pagina cu pagina (nu mi-a luat prea mult timp, ca lumea e in vacanta, marea majoritate a articolelor le vazusem si pe net) am la un moment dat sentimentul acela de deja vu.... Un nene pe numele lui de academician glumet "tata uraniu" parca - nu-mi aduc aminte exact, scrie despre cum stau lucrurile cu solstitiul de vara si de ce avem 4 anotimpuri.. Ma rog, ar trebui sa avem.. Cam asta e si ideea articolului.. Mai sa fie.. Am un sentiment confuz... Parca ma lamurise cineva anul trecut cum e cu anotimpurile astea.. Tot in tren si parca tot un ziar Catavencu aveam la mine... Hmmm... Pai ce faceti domnilor?! In fiecare an imi predati aceeasi lectie despre anotimpuri? sau.. am ramas corigenta anul trecut?
Mda... Bine, la sfarsitul articolului comentariile despre cele 4 anotimpuri care tind sa devina 1 sau 4, dar alandala dupa bunul lor plac, se schimba putin.. Dupa vara torida 2007 cu fenomenele ei extreme nici nenea cu articolul nu mai stie ce sa zica/creada.. Incheie pesimist oarecum, chiar daca incearca sa pastreze tonul glumet, ca "nu mai e domnule nimic ca pe vremuri".. Nici chiar anotimpurile astea care ar trebuie sa fie 4 ... Si cica: ne auzim vara viitoare, sau poate asta-i ultima?! Pai cum bre?! Asa de ultima vara nu spui si matale ceva nou? M-am cam intristat... Nu stiu daca vara viitoare (daca ajungem pana la ea) voi citi acelasi articol cu niscaiva retusuri... Dar chiar si asa, in ultimele veri, parca-mi doream ceva mai multa inspiratie de la voi, catavencilor..
Dar dau vina pe caldura, incalzire globala, lipsa de inspiratie si astept sa ajung la Podul de flori .... Macar florile sa nu fie ofilite (desi s-a ofilit in fasa tot ce a vrut sa insemne 'podul de flori").. Noi sa fim sanatosi, sa avem parte de 4 anotimpuri frumoase si mai multa inspiratie...

Urban violent

2008-05-27T21:08:00.002+03:00

Exista momente cand toate
Din capul tau te tin departe de tine,
Departe de insule,de poze, de fumat
De ministerul extern...
Departe de tine, aproape de tine,
Departe de tine, departe...
Departe de simt, de sex, de ruj
De mov, de sarut, albastru Beirut
Urban violent, urban violent,
Urban violent, urban violent...
Mii de ganduri pe secunda,
O suta de mile prin gand,
Singuratate, antivirus,din gand in gand,
Cu piciorul meu stang, cad
Calc prin capul tau, fara cal, fara plumb,
O suta de mile prin gand,
Urban violent, urban violent...
Urban violent, urban violent, urban violent...
Am nevoie de o clipa de intimïtate....
Am nevoie.. de o clipa.. de intimitate...

lasa-ma sa cad

2008-05-23T23:11:00.006+03:00

nu ma judeca, nu incerca sa ma ridici, nu-mi spune ca ma intelegi, nu-mi oferi umarul tau...
lasa-ma sa cad si sa sa ma doara, dar sa simt ... lasa-ma sa ma pierd in mine, sa caut, sa ma ratacesc, sa gasesc sau nu...
doar fii langa mine si zambeste-mi din cand in cand ...

de ce se blogheaza lumea ?.... sau people are strange

2008-05-14T22:43:00.006+03:00

"Asa ma-ntrebam eu intr-una din seri cand timpul se scurgea plictisit... Toti amicii, cunostintele vad ca si-au tras blog.... Unele mai reusite, altele mai putin...
Intr-un acces de nemultumire, ma intrebam: de ce pierdeti vremea online, fratilor? de ce nu iesiti afara sa inspirati adanc aer in piept, aer real ( cam jegos de Bucuresti, dar totusi....)? de ce nu va intalniti in oras cu prietenii, de ce nu iesiti din carapacea asta virtuala? Mai stiti cum miroase ploaia, ati vazut cat de verde e copacul acela pe langa care treceti in fiecare zi, mai simtiti o altfel de atingere in afara de cea a tastelor de pc?
Ma rog... Poate era o farama de adevar in ce gandeam.. Dar e optiunea fiecaruia. Si blogul reflecta o parte din tine, din simtirile si gandurile tale... Si este un fel de creatie...
Iar in seara aceea probabil eu aveam o problema.. Care se numea: People are strange..."

People are strange when youre a stranger
Faces look ugly when youre alone
Women seem wicked when youre unwanted
Streets are uneven when youre down
When youre strange
Faces come out of the rain
When youre strange
No one remembers your name.....